_____________________________________________________________
Are Romanians lazy, thieves, stupid, whores, liars, cons, uneducated and so on an so forth? Are they guilty of what's happening to them? Do they deserve their leaders, whom they periodically vote for?
_____________________________________________________________
Este plin Internetul (și, ocazional, și presa scrisă sau audio-vizuală) de acuzații mereu și mereu repetate la adresa poporului român. Ele vin de peste tot și cuprind mai tot spectrul jignirilor posibile. Suntem indolenți, nesimțiți, proști, hoți, curve, puturoși, mincinoși, șmecheri, maneliști, dobitoci, bețivi, ciubucari, needucați, împuțiți, inculți etc. etc. etc.
Are Romanians lazy, thieves, stupid, whores, liars, cons, uneducated and so on an so forth? Are they guilty of what's happening to them? Do they deserve their leaders, whom they periodically vote for?
_____________________________________________________________
Este plin Internetul (și, ocazional, și presa scrisă sau audio-vizuală) de acuzații mereu și mereu repetate la adresa poporului român. Ele vin de peste tot și cuprind mai tot spectrul jignirilor posibile. Suntem indolenți, nesimțiți, proști, hoți, curve, puturoși, mincinoși, șmecheri, maneliști, dobitoci, bețivi, ciubucari, needucați, împuțiți, inculți etc. etc. etc.
Insultele vin din toate părțile, din toate mediile, din toate păturile poporului jignit în toate felurile. Politicieni, intelectuali, formatori de opinie, bloggeri, oameni de rând ce-și dau cu părerea pe Internet, pe stradă, la televizor ori mai știu eu pe unde se grăbesc să arunce invective Desigur, fiecare îi acuză pe ceilalți în masă, excluzându-se pe sine. TOȚI CEILALȚI sunt așa și pe dincolo, mai puțin cei care fac "caracterizarea", nu-i așa? Dacă nu-i așa, înseamnă că suntem toți loviți câteodată de o luciditate subită, de o conștiință și conștientizare salutară, în ciuda prostiei, a inculturii și a nesimțirii care ne caracterizează în general pe toți, de-a valma.
Cele mai iritante îmi par afirmațiile precum: poporul român este vinovat de ceea ce i se întâmplă. Își merită soarta și conducătorii, că votează inconștient sau își vinde votul pe 2 lei. Sau nu iese în stradă. Sau nu are "atitudine civică".
Se uită totuși prea des că sistemul este de așa natură creat încât ucide în fașă orice inițiativă de schimbare. Este un sistem moștenit de la comuniști și propagat, întreținut și dezvoltat, sub o falsă mască de democrație. În fapt, ACEEAȘI CASTĂ predecembristă se tot perindă pe la putere de peste 20 de ani. Excepțiile sunt atât de puține încât nu fac decât, vorba aceea, să confirme regula...
Da, e democrație – puterea poporului, nu-i așa? – putem acum să ne alegem democratic, prin vot, conducătorii. DAR CE TE FACI CÂND ACEȘTIA SUNT MEREU ACEIAȘI? CUM scapi din acest cerc vicios al PLURIPARTIDULUI, care lucrează nemilos pentru a-și nimici dușmanii încă din fașă? Albă ca Zăpada (ADEVĂRATA Albă ca Zăpada, adică un partid nou, curat, neafectat de neo/comuniști, nu hibridul monstruos care se pare că se va dezvălui în final de sub acest nume, dimpreună cu 5-7-9 pitici, ascunși sub "fustă") nu se va naște, probabil, niciodată.
Legea Partidelor s-a ocupat din vreme de uciderea oricărei inițiative pentru înființarea unui partid nepătat, nou, curat, înainte ca acesta să ia naștere. Pentru mine, cea care scriu acum, și probabil și pentru dumneavoastră, cei care citiți, înființarea unui partid este pur și simplu o UTOPIE. Or, fără un partid în spate, eu nu voi putea niciodată să propun un proiect de lege, de pildă. Mă rog, nici dacă îmi fac un partid nu se cheamă că am îndeplinit condiția necesară și suficientă, căci, dacă partidul meu nu accede în parlament – unde un singur deputat sau senator poate avea, bine-merçi, o inițiativă legislativă oricând și oricum – tot vor fi necesare 100.000 de semnături, nu-i așa? Un cetățean de rând – respectiv un partid de rând, recte neparlamentar – cu o idee pentru o nouă lege trebuie să adune în jurul său 100.000 de oameni care să adere la inițiativa sa legislativă. Dar nu asta e problema principală, ci faptul că legea îl obligă să strângă semnături din cel puțin un sfert din județele țării, și nu mai puțin de 5000 din fiecare județ. Cu alte cuvinte, mai pune-ți pofta în cui, cetățeanule cu inițiativă! Partidul cu inițiativă, dar neparlamentar, împărtășește, evident, aceeași soartă cu cetățeanul de rând… Nu contează, de pildă, că bietul partid neparlamentar pornește cu un număr de cel puțin 25.000 de susținători în spate, ceea ce, logic, ar trebui să-l diferențieze cumva de un simplu cetățean de rând…
Prin urmare, legile sunt, practic, destinate a fi zămislite NUMAI de către cei aflați la putere, recte de Pluripartid. Articolul 74 din Constituție este un fel de praf în ochi de dragul iluziei de democrație… Ca și Legea Partidelor. Ca și alte legi…
Sistemul, în totalitatea lui, va veghea întotdeauna ca și inițiativele civice să nu aibă niciodată efectul scontat. Sub iluzia dreptului la petiție, la luare de poziție, la inițiativă civică, la libertatea asocierii etc. se vor ascunde întotdeauna mecanisme create să blocheze orice acțiune care ar putea învinge în vreun fel sistemul, care ar putea crea vreo breșă majoră în structura acestuia. Birocrația, hârțogăraia, comitetele și comisiile, regulamentele interne, legile, regulile, ierarhiile sunt TOATE create de așa natură încât un simplu cetățean cu o inițiativă oarecare se va trezi, în momentul în care decide s-o pună în practică, într-o lume kafkiană, lipsită de sens și de perspective… Inițiativa sa își va pierde deodată rostul, încercarea sa de a-și fructifica atitudinea civică va rămâne fără rezultat; haosul sistematic al… sistemului îngrașă la nesfârșit solul din care se hrănește resemnarea mioritică…
Pluripartidul se va perpetua probabil la nesfârșit și ne va batjocori la nesfârșit, oricât am încerca noi să-l învingem pe căi democratice. Este evident, nu-i așa, că această castă nu avea cum să implementeze vreodată Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara… Dacă acesta s-ar fi regăsit în legislația post-decembristă, probabil nu ne-am fi confruntat acum cu eterna "culpă" de a pune veșnic ștampila pe Pluripartid…
Te aprob in totalitate,felicitari pentru articol!
RăspundețiȘtergereNu sunt de acord cu tine, Cris. Este adevarat ca legislatia este perfectibila, dar a ne opri aici inseamna a nu atinge esenta.
RăspundețiȘtergereRomanii nu protesteaza. In Grecia, in Franta, in Anglia, in Spania ies zeci de mii de oameni in strada. Unde sunt nemultumitii nostri? Sunt tinuti acasa de legea partidelor parlamentare? La ultima demonstratie la care am fost (pentru cainii maidanezi) nu erau 300 de persoane, dupa miile de reactii indignate. La marsul pentru Rosia Montana nu a fost nimeni. Cand ii aduna sindicatele cu autobuzele (sa nu ma intelegi gresit, nu sunt un sustinator al mobilurilor lor, constat doar niste lucruri) si le dau bani sa protesteze in fata guvernului, se trag la 300 de metri mai incolo, la umbra, pentru ca e prea cald. Asta e revolta lor. Exemplele sunt nesfarsite. Romanii nu protesteaza. Romanii nu iti spun la cat isi evalueaza serviciul, decat daca te iau de fraier, iar suma e una ridicola - ei asteapta sa le spui tu cat le dai. Romanii nu se ridica impotriva nedreptatii si abuzului, incearca sa-l dreaga prin expediente. Cunosc exemple personale cu zecile. Unele dramatice, de pe vremea comunismului, cu oameni 'revoltati pana la sange' care se dadeau la fund cu prima ocazie in care trebuiau sa isi demonstreze revolta.
Romanii nu cer salariu mai mare, ei se 'scot' prin 'artificii' - fura benzina, se fac ca muncesc, etc.
RăspundețiȘtergereProblema noastra e alta, mai de substanta decat legea partidelor, care, in privinta semnaturilor, nici nu mi se pare gresita.
Nu am vazut neam mai dornic sa se autoflageleze ca romanii. Inclusiv de aici se vede o lipsa de coloana vertebrala fabuloasa. Dar una este autoflagelarea nedreapta, alta este constatarea obiectiva.
Noi, in complexarea si diletantismul nostru, nu avem decat variantele exaltarii amatoristice, nebazate pe nimic, si neagra disperare. La fel ca rusii, doar ca ei o fac mai cu vana - patima lor e mai substantiala. Uita-te la oamenii care vorbesc pe strada, uita-te la campaniile de calificare din fotbal, la ce vrei tu. Sunt satul de abordarile astea extreme: fie nu suntem buni de nimic, fie suntem minunati si ii rupem pe toti cu calcaiul si cu micii nostri.
Dar exista intotdeauna cineva de vina pentru conditia noastra - altcineva - neputinta asta a asumarii noastre este o conditie esentiala a complexului si a informului romanesc. Am atins subiectul tangential in publicarea "Despre Dumnezeul romanesc",
http://filosofie-cu-ciocanul.blogspot.com/2010/11/despre-dumnezeul-romanesc.html
despre care am vorbit la vremea respectiva.
Noi ne vaitam mereu ca am fost invadati, cuceriti de imperii, nelasati de nimeni sa ne dezvoltam. Ca si cum, la scara istoriei, ne-ar fi lasat cineva - trebuia sa fim lasati! Ca si cum vreunul dintre marile imperii a fost lasat sa devina imperiu! Ce nu spunem noi e ca, in timp ce noi eram cotropiti de altii, aceia isi creau imperii care ne cotropeau pe noi.
Fiecare mare natiune a luptat pentru a deveni una. Europa a fost plina de razboaie secole la rand, intre marile puteri. Europa a fost plina de razboaie si revolte, secole la rand, in propriile societati. Au fost oameni care s-au revoltat. Care au cerut si au obtinut drepturi. Au luptat pentru ele, au murit, au fost torturati. Nu le aveau. Nu li le-a dat nimeni. Noi le-am importat de la ei. Orasele, cetatile, catedralele nu li le-a dat Dumnezeu, le-au facut ei. Noi asteptam inca sa ni le dea cineva. Magna Charta, revolutia parlamentara, revolutia franceza, protestantismul, sunt doar cateva revolte de masa in vest. Ce revolutie a izbutit vreodata la noi? Stii vreuna?
Oricum am lua-o, nu putem ignora evidenta ca am plecat cu totii din epoca bronzului, cu niveluri aproximativ egale. La noi, ruptura s-a petrecut, dupa mine, undeva dupa invazia romana. Burebista cladise un mic imperiu si incepuse sa influenteze jocurile in alegerea prim consulului Romei. De acolo, lucrurile s-au rupt. In timp ce altii isi cladeau cetati pe varfuri de munte, inaccesibile, pentru a se apara (chiar la noi, in Transilvania, dar ungurii), noi ne faceam sate in vai si paduri. Nu stiu daca ai vazut in satele occidentale, ca ca exista peste tot, aproape, in cele vechi, o piata publica, un loc de intalnire al satului. Unde ai vazut asa ceva la noi (in afara de Ardeal, facute de unguri)?
RăspundețiȘtergere"Nu suntem noi de vina, ci politicienii". Politicienii nu tot romani sunt? Nu dintre noi vin? De ce sunt politicenii romani diferiti de cei vestici? De ce si nomenclatura noastra comunista (pluripartidul, care s-a scindat, la varf, chiar daca in teritoriu fratiile raman si vor ramane, asa cum au ramas in toata istoria noastra democratica) a fost mai servila si mai neomeneasca decat la cehi, unguri sau nemti? De ce fiecare roman care ii injura pe politiceni, cand e intrebat daca ar face la fel, odata ajuns acolo, rade in barba "he he he", spunand fara cuvinte ce ar face? Tu poate nu ai pus intrebarile astea. Eu le-am pus. In plus, spune-mi tu, exista vreo meteahna a politicenilor pe care sa n-o vezi, in fiecare zi, pe o scara mai mica, de zeci de ori, la fratii nostri, poporul asuprit? Politicienii sunt exact la fel de buni ca poporul, asta este o evidenta care nu trebuie argumentata. Sunt exact aceleasi mentalitati, nu altele, cele cu care vin, nu au de unde sa aiba altele, decat cele ale mediului din care vin. De ce majoritatea romanilor spun "trebuie sa vina altii, sa faca", niciodata "trebuie sa facem noi"? De unde sentimentul asta al neputintei? Ce lagatura au toate acestea cu legea partidelor politice?
In alta ordine de idei, adevarul este ca exista foarte multe entitati, in tara asta, care pot strange 100.000 de semnaturi si o fac, cand vor. Avem ONG-uri cu duiumul. Numai pentru ultima campanie pentru maidanezi s-au strans peste 50.000 de semnaturi. De ce atatea sindicate mari cu sute de mii de membri nu au creat macar un partid? Asa au aparut partidele muncitoresti. De ce din toate ONG-urile cu forta nu a creat nimeni un partid? De ce avem atatia "oameni de afaceri", cu mare influenta si putere, dar nu a creat nici unul vreun partid? Conservatorii si liberalii au aparut exact asa, in toata lumea, inclusiv la noi, acum un secol jumatate.
Pe de alta parte, un partid nu este si nu poate fi o asociatie de locatari. Eu nu cred ca o miscare care nu poate aduna 100.000 de semnaturi, intr-o tara cu 18 milioane de locuitori (si in scadere) merita sa fie numita partid. O viata politica nu se face cu zeci de miscari improvizate, inconsistente si capricioase. Daca nu ai aderenta sociala, nu iti faci partid, ci ONG. Asta se intampla in toata lumea. Un ONG este o platforma civica, un vehicul de popularizare si sustinere a unei idei. Nicaieri nu se fac partide de pe azi pe maine. Dar unde sunt ONG-urile noastre? Asta e problema. Cele mai multe au cedat exact acelorasi metehne si se ocupa cu "adunarea de banuti" si tot felul de invarteli. Aici apare diferenta mare fata de vest - in lipsa societatii civile, care nu poate fi scoasa din adormire, nu in numarul de semnaturi.
RăspundețiȘtergereRomanii nu se duc la vot. De ce nu se duc sa voteze cu eologistii, cu PNTCD (eu sunt membru, ca veni vorba, una dintre marile mele dezamagiri), cu un alt partid mic, cu Remus Cernea (nu ca eu l-as vota), cu oricine? De ce nu se duc sa isi anulze voturile, in semn de protest? Cand romanii au avut pe tava ocazia pentru a vota pentru vot uninominal pur (nu mizeria asta mixta, care a fost o solutie de compromis, in lumina esecului referendumului) nu s-au dus la vot!! Trebuiau sa iasa 20 minute din casa. Pentru un factor capital in viata lor. Dar cateva zile mai tarziu, cand d-a iluminat cea mai mare schela de Craciun din Europa, din Piata Unirii, au iesit din casa 500.000 de bucuresteni, sa se holbeze. Mai multi decat la referendum!
Adevarul este ca noi nu avem o constiinta de grup, ci cautam exclusiv solutii individuale. Care eludeaza intotdeauna asaltul fatis, noi cautam bresele si meandrele pe unde ne putem strecura. Noi nu avem respect pentru aproapele nostru, nu il constientizam ca entitate.
RăspundețiȘtergereDe ce iti travereseaza oamenii pe mijlocul carosabilului, pe bulevard, in afara trecerii, dar indolent, fara sa se sinchiseasca de tine, convinsi ca n-o sa ii lovesti, fara nici o unda de bun simt fata de tine? De ce parcheaza pe trecerile de pietoni, pe mijlocul trotuarelor, fara urma de bun simt pentru drepturile tale? De ce lasa gunoaie peste tot? Din cauza legii partidelor? De ce cand aduni gunoaie de pe traseele montane, din proprie initiativa, te intalnesti cu tarani care, fara sa te cunoasca, te injura si te fac nebun, razand in "inteligenta" lor, in loc sa taca macar din gura? Mie mi s-a intamplat. De ce cand am fost sa plantez arbori am vazut ca mai mult de jumatate din arborii plantati cu 2 ani in urma erau deja taiati? De ce cand ii spui unuia ca cutare a facut nu stiu ce, spune "ale e un hot, da-l-a dracului" si apoi ridica din umeri - asta cand nu zambeste admirativ?
Noi suntem o natiune in care gestul de a suporta constient o pierdere, pentru a respecta o propmisiune data, este identificata cu prostia crunta. Despre ce vorbim?
De ce in momentul in care vine cineva sa ne ofere un avantaj gratis, tot incercam sa ii punem bete in roate, daca nu ne da si noua personal ceva? De ce vindem in targ ajutoarele pe care ni le aduc organizatiile caritabile? De ce oameni cu stare incercam sa "luam si noi ceva" din ajutoarele saracilor? De ce ne omoram in magazine unul pe altul, pentru o reducere de 2 lei la ulei? De ce venim la Becali, la poarta, cu sutele, de Craciun, sa cerem bani, si injuram cand nu ne da, in absenta camerelor (sau, absolut, penal, nu ne da suficient, ca am platit si trenul)? Eu am cunoscut zeci de cazuri dintre acestea. Am putea sa discutam despre asta ore in sir, dar ora e inaintata si nu e locul aici.
Adevarul este ca mediul istoric nu este, singur, decisiv decat pentru o amoeba. Un popor viguros isi potenteaza mediul istoric. Noi suntem un popor viguros. Dar nu suntem un popor istoric. Noi nu suntem un popor demn, ci unul de supravietuitori. La noi, principiul subsidiaritatii este o utopie. Singurele momente glorioase (de fapt, la scara istoriei, relativ glorioase) ale istoriei noastre au fost cele in care am fost condusi de un voda luminat, nu in cele in care poporul a intervenit, ca masa, in viata natiunii. De aceea, rolul intelectualimii in ridicarea natiunii a fost si este esential, la noi. Tu, eu si altii ca noi. Minoritatea inteligenta care vrea altceva sunt, care (trebuie sa o spunem) face nota discordanta, in multe privinte, cu "masa romaneasca", este cea prin care poporul asta a facut, in istorie, presiune asupra clasei politice, nu poporul insusi. Asta se vede si in evolutia climatului social din ultimii ani si nu o sa se schimbe.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ne anulam poporul, sa il negam in corpore, nediscrimatoriu. Exista o multime de calitati pe care le avem, unele izvorate din aceeasi radacina cu insesi defectele. Nu vreau sa vorbesc despre ele. O sa le pomenesc atunci cand ai sa scrii o publicare in care sa spui ca suntem iremediabil defecti :)).
Sunt satul abordarile extremiste. Sunt satul de cei care vad in mamaliga intruchiparea Maicii Domnului. Noi suntem niste victime. Nu ne meritam soarta. La modul istoric vorbind, apropiat de cel al junglei (cel puternic supravietuieste), ne meritam exact soarta, obiectiv nu se putea altfel. Asta e drama noastra. Neasumarea, fuga de noi insine, ignorarea aproapelui, complexul de inferioraitate stupid, izvorat dintr-un facil diletantist, care se vede si in pendularea asta intre extreme. De aici vine tot. Una peste alta, vitriolarea asta stupida a tot ce este romanesc este inca o proba teatrala, vizibila, a insusi acestui tip de romanism.
RăspundețiȘtergereMamaliga este un aliment cat se poate de rudimentar. Dar nu este cu nimic mai prejos decat polenta englezeasca sau cea italieneasca (nu stiu cum se cheama). In momentul cand ne vom accepta pe noi insine si ne vom privi (si primi) lucid, fara patima superficiala (la noi, patima este cel mai adesea superficiala) si fara complexe, atuncea vom avea o tara asa cum o dorim. Pana una alta, romanii incearca sa se prefaca ca sunt altceva, cand pleaca in afara. Sunt cei mai bucurosi sa spuna cat de de cacat e poprul lor, fara sa realizeze cat de mult rau isi fac intr-o mentalitate care are respect de sine.
Pe termen lung, politica, istoria urmeaza un popor, nu invers.
RăspundețiȘtergereAcum, apare o alta discutie, la fel de mare si pasionanta: cat este poporul roman subred in sine, cat este bun si cat din ce e subred este rezultatul unei conjuncturi istorice dezmembrante, care scoate la suprafata ce este mai urat dintr-un popor, si cat sunt vicii de substanta, reprezentative pentru masa poporului?
Sunt multe de spus. Am scris mult, dezorganizat, din patima (superificiala), dar ma opresc aici. E tarziu. Tinem legatura si toate bune!
Un mic addendum: ai vazut cum fug romanii, ca potarnichile, pe trecerile de pietoni? In loc sa mearga calmi si tantosi, cum merg sarbii? Tocmai m-am intors din oras: energie negativa pentru 2 saptamani. Si nu traficul infernal,
RăspundețiȘtergereaglomeratia m-au deranjat, cat cantitatea incomensurabila de nesimtire, mai mult, nesimtire gratuita. Banuiesc ca nici pe soferii pe care ii avem nu ii meritam. Nu meritam nici
vanzatoarele pe care le avem. Nici serviciile turistice si de toate felurile pe care le avem. In general, nu meritam nimic din ce ni se intampla si din ce ne facem cu mana noastra. Noi nu avem nici o vina. Altii au. Noi suntem niste victime. Si tot ca niste victime, asteptam sa vina altii sa ne 'salveze'. Doar ca nu vine nimeni sa ne salveze. De pe o victima vin altii sa culeaga. E o lege a firii. Inumana, dar oamenii nu au ajuns inca oameni, dupa cum am mai scris.
Noi nu facem partide. Noi ne 'scoatem', asa cum vezi, fiecare pe carca celuilalt.
Bun. îmi place cum ai scris. Dar cred că în toate tarile democratice, mai cu seama cele care au o mostenire de suportat, cum este Romania, exista aceasta problema. Nu ne nastem cu libertate de alegere doar prin faptul ca o suita de legi ne "garanteaza" acest drept, ci libertatea trebuie sa o dobandim, fiecare din noi, prin calea pe care o urmam. O multime de factori ne influenteaza alegerile, inclusiv cele politice, unii sunt inerentii vietii altii sunt efecte ale relei-credinte a unora. Fara seriozitate si sinceritate cu sine nu o sa reusim.
RăspundețiȘtergereAcest articol este pana la urma o critica a conditiei umane: liberul arbitru este limitat proportional cu nivelul de cunoastere.
Dar eu tot cred ca se pot face lucruri frumoase. De exemplu, oricand se poate infiinta o asociatie nepolitica, chiar anti-politica, cu membrii in toate judetele, avand exact acest scop, initiativa legislativa si educarea cetateanului in spiritul democratic.
Schimbarea trebuie sa plece de la noi, cei care ne-am nascut "mai liberi" decat cei dinaintea noastra si eu unul sunt sigur ca va veni.
Foarte frumos spus, și bine gândit ;) Și optimist pe deasupra :)
RăspundețiȘtergereȘi eu cred că se mai poate face ceva, nu sunt atât de pesimistă precum s-ar putea deduce - doar realistă: văd ce e în jur și analizez un pic, apoi trag concluzii nu foarte optimiste :( , căci așa e lumea asta în care trăim și sistemul ne sufocă.
Ai dreptate: fără sinceritate și seriozitate nu vom reuși. Și da, schimbarea trebuie să pornească de la nivel individual