sâmbătă, 30 aprilie 2011

Verdict: poporul român – vinovat

__________________________________________________________________
The eternal state of guilt of the Romanian people. We are always guilty of something, regardless of our actions. 
__________________________________________________________________

Suntem vinovaţi că jucăm table în faţa blocului, după o zi grea de muncă. Suntem vinovaţi că ascultăm manele, trosnim seminţe şi bem bere în faţa televizorului, la un meci sau la un film violent. Suntem vinovaţi că ne uităm la emisiuni mondene de 2 bani, la telenovele şi la Ştirile de la ora 5. Şi la OTV. Facem toate astea pentru că NU SUNTEM EDUCAŢI. Suntem vinovaţi că nu ne educăm la operă, cu 50 lei biletul, la teatru, cu 30 lei biletul, sau prin marile opere literare ale lumii, de la 10 lei pe volum.
Suntem vinovați că plecăm din țară, lipsind-o de oameni capabili și muncind pentru alții. Suntem vinovați că rămânem în țară, că nu urmăm masterate în Vest și că tragem țara în jos, noi, ăștia proștii care rămânem. Suntem vinovați dacă ne întoarcem în țară, cu masterele aferente, cu aroganța de a da lecții celor rămași acasă.
Suntem vinovați că dăm șpagă pe holul spitalului unde cineva drag urmează a fi operat. Suntem vinovați că primim șpagă pentru a adăuga ceva la salariul mizer pentru care muncim mult și din greu. Suntem vinovați că acceptăm salariul mizerabil, că “nu știm să ne vindem”. Suntem vinovați și dacă nu-l acceptăm, “că, vorba aceea, sunt buni și 700-800 de lei, acolo, în loc de nimic”. Suntem vinovați că nu ne luăm “a doua slujbă” pentru a ne completa veniturile de la prima slujbă, ce ne ocupă 10-12 ore din zi.



Suntem vinovați că nu ne lucrăm hectarul și jumătate din spatele casei, în "nemernicia noastră de câini turbaţi" care dăm banii pe băutură. Că-i mai ieftină decât motorina pentru tractor.
Suntem vinovați dacă ne punem cenușă în cap, suntem vinovați și dacă nu ne punem. Suntem vinovați de patriotism și de naționalism, suntem vinovați și de antiromânism. Suntem vinovați de spirit mioritic, de fabulospirit, suntem vinovați că ducem mai departe tradiții și superstiții - că nu suntem în pas cu progresul tehnologic -, suntem vinovați și dacă nu o facem - că nu ne valorizăm trecutul. Suntem vinovaţi dacă ne ducem la biserică (suntem habotnici), suntem vinovaţi şi dacă nu ne ducem (am pierdut orice legătură cu Dumnezeu = Biserica).
Suntem vinovați că nu știm să ne alegem conducătorii, când ni se pun în față liste cu mereu aceiași candidați ai mereu aceluiași Pluripartid provenit din FSN (ex-PCR).
Suntem vinovaţi că suntem tineri şi sfidători, suntem vinovaţi că suntem bătrâni şi răbdători. Suntem vinovaţi şi în plină maturitate, că nu ştim şi nu vrem să acţionăm, că nu avem spirit civic, nu (mai suntem în stare să) facem nimic după ce ajungem vlăguiţi seara acasă. Suntem vinovaţi de a fi vlăguiţi. Vlăguiţi de muncă. De stressul de pe RATB şi din trafic, de grija zilei de mâine, de grija educaţiei şi a hranei copiilor şi a întreţinerii cât jumătate din salariu, de confruntarea continuă cu sistemul întreg, în toate întrupările lui, care câştigă, câştigă întotdeauna, ne îngenunchează, VLĂGUINDU-NE...

Suntem vinovați de pasivitate și de resemnare mioritică.
Suntem vinovați că nu protestăm, după ce în ’89 am murit în stradă, fără rost.

5 comentarii:

  1. STIAM,toate astea(din pacate),dar nu le-am pus impreuna niciodata,ca sa-mi inteleg 'intreaga vina';sunt vinovat nu numai pentru ca sunt vinovat ci si pentru ca sunt nevinovat!;si asta e probabil cea mai mare vina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca nu cu sistemul ne confruntam, ci cu noi înșine, cu propria noastră de lipsa de perspectiva, tensionata în perspective contradictorii și mesaje interesate. Sistemul nu se creează singur, el este format din oameni. El este atât de bun pe cât sunt oamenii care îl formează, precum și sistemele din alte tari funcționează cu bunele și cu tarele tipologiei specifice.
    Si nici nu cred ca totul ni se trage de la vlaguiala la care ne-ar condamna sărăcia. In istorie, am avut perioade (și nu doar noi) în care am fost mult mai săraci ca acum. Dar nu am ajuns la nivelul de convulsii interioare și sociale ca acum. Totul se trage de la o anumita tipologie, care este sensibila la un anume tip de context. O tipologie așezată pe lipsa de inițiativă, de respect de sine, de îndrăzneală în finalitate, de simt civic (a se citi legătură cu aproapele - noi, în starea de animal brut, putem avea o legătură cu Dumnezeu, perceput ca o suma de precepte pe care realizam când le încălcam, dar nu putem avea una reala, cu seamănul), precum și de lipsa de orizont axiologic personal, de care vorbeam (dincolo de Dumnezeu, pe care individul roman îl percepe ca pe o suma de ritualuri, ca pe niște scamatorii prin care te "scoți" sau te "condamni" - aceeași mentalitate a "dreptului dat șefului", transpus ritualic, dar lipsit de profunzime sau principii morale).
    Lipsa de identitate, în egala măsura. De asta (de astea) avem o clasa politica care este în stare sa vândă trecutul, prezentul și viitorul unei nații (aproapele), pentru a se ridica pe sine și pentru ca nu simt ca nația ii privește - asta este un tip de conștiință superior (tipul de "soluții" individuale fiindu-ne propriu) - o clasa politica, deci, ce nu este nici mai buna nici mai rea decât ipostaza poporului însuși - de câte ori nu am auzit oameni simpli spunând ca, dacă ar ajunge acolo, la fel ar face. Si la romani și la țigani observ o anumita schizoidie personala a eticului. Nu ii supără un fapt, în sine, ci faptul ca li se întâmpla lor: le lipsește neutralitatea morala, precum și empatia pentru aproapele lor. Atâta timp cât o fac ei, nu e nici o problema, iar totul se măsoară în funcție de cine, cui, a făcut, nu exista o scala de măsură universala.
    Daca am fi avut alte defecte, evident, configurația tulburărilor noastre naționale ar fi arătat altfel.
    Toate acestea, desigur, se încununează prin lipsa de educație, ea fiind cea chemata sa potențeze orice impuls în om, și sa-l ridice de la nivelul de impuls obscur, la cel de acțiune asumata. Eternul dizolvant, temut încă din antichitatea lui Socrate. Plus o roi de interese politico-economice conjuncturale, cărora nu le-ar putea face fata decât o națiune închegată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Speranța noastră, asa cum o vad eu, este una singura. Păstrarea și susținerea unei mase civice critice (noi înșine) care sa știe și sa vrea sa pună presiune "de la centru" (politic, media-ideatic), mai mult decât sa încerce sa schimbe poporul direct (lăudabil, binevenit, adesea necesar, însă foarte puțin eficient, prin comparație). Este singura forță care a dus țara înainte, în 20 de ani. Acțiunea poporului este mici cu bere, este disoluție și dezbinare interesata. Fondul moral al poporului se poate concretiza, însă (acolo unde mai exista), în personalități extraordinare. Progresul politic, la noi, a venit întotdeauna din partea unui nucleu focalizat și direcționat. In istoria noastră, schimbarea și direcția, ridicarea, nu au venit niciodată de pornind de la popor, în sine, ca manifestare, ca acțiune, ci de la un număr de "vodă" luminați. Progresul în România a plecat întotdeauna de la centru. Principiul subsidiarităţii nu se aplica la noi. Este adevărat ca centrul a fost uneori cenzurat și sancționat de mase, însă extrem de rar, iar atunci s-a întâmplat, mai ales, pe fonduri emoționale, nu ideatice. Cum spunea cineva, romanul nu catalizează la idee. El catalizează, însă, la o stare. El trebuie pornit la manivela, nu se aprinde singur: pentru a îl urni într-o anumita direcție istorica sau alta, trebuie sa i se creeze aceasta stare. Ceea ce și încearcă, tot felul de inși sau oameni. Noua ne trebuie un astfel de "demaror" social, apărut tot din masa, dar care sa păstreze fondul bun, neconturat axiologic, și sa îl precizeze. Masele se concretizează și se exprima printr-un număr de oameni care trebuie sa ii depășească condiția: sa ii preia conținutul inconștient, sa îl conștientizeze și sa îl actualizeze, prin educație, și sa și-l asume, prin educație morala. Astfel apare acea masa critica de care vorbeam. Noi avem nevoie de același lucru ca întotdeauna: trebuie sa ne creem o elita puternica (reala, finanțele nu înseamnă elita, decât într-o aplicare rastalmacitoare a cuvântului) morala, profesionala și socio-culturala IMPLICATA (pentru ca, dacă funcționează doar pentru sine, pentru națiune, ea este inexistenta și, mai mult, se sustrage rolului istoric și societal la care ar avea datoria), care apoi sa fie recunoscuta ca atare și sa i se permită de către cei care sunt incapabili sa își contureze o viziune (alta decât mici cu bere) sa contureze direcția tarii, gloata ne-intervenind pe plan ideatic, pentru ca nu este capabila, per ansamblu, însă intervenind pe plan energetic și corector, atâta timp cât i se da o direcție și în numele unei direcții pe care o accepta.
    Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. Comentariul tău este complex și deosebit de interesant, merită un articol separat :) O să revin pe marginea lui, când voi dispune de timpul necesar pentru a răspunde pe măsură.

    RăspundețiȘtergere