De ce NU iubim bărbații

____________________

Why we do NOT love men

____________________

Replică la articolul Cristinei Coldea De ce iubim bărbații

Dedicație: Tuturor bărbaților complecși sau complexați, compleți sau incompleți, oricum "neideali", omiși de Christine în "tabloul" său.

Pentru că atunci când le sărim în brațe, emoționate că am reușit la examen, nu înțeleg lacrimile din ochii noștri. Pentru că atunci când ne cuibărim la pieptul lor, căutând un refugiu după ce s-a prăvălit cerul peste noi, ei fie se gândesc la sex, fie sunt plictisiți de moarte de cerul care nu încetează să se prăvălească peste noi, de luna și de stelele la care noi vrem să ajungem și ne explică liniștit și rațional că cerul e la locul lui și că nu avem șanse să atingem vreodată steaua aceea neajunsă de nimeni.

Pentru că sunt sătui de “toanele” noastre, pentru că își imaginează că suntem slabe de înger și că ne e teamă de gândaci. Pentru că se fac că ne ascultă problemele și își imaginează că viața noastră depinde de unghia ruptă. Pentru că, dacă se duc la cumpărături în Ungaria să remedieze lipsa bluzei mov de pe raft, o fac doar de „gura nebunei”, îi doare fix în pix de bluză și de garderoba noastră și poate pleacă în Ungaria cu gândul la vreo cărnoasă unguroaică de care se vor folosi temporar, pentru a scăpa de stresul provocat de bluza mov. Pentru că nu ne „iubesc” decât vopsite cu rimeluri, rujuri, eventual “tunate”, ajustate cu oleacă de silicon ici, o injecție cu botox colo, alocând pentru toate acestea un buget generos.

..............................................................................................

Nu iubim bărbații pentru că nu înțeleg că nu suntem doar un accesoriu cu ochi frumoși și craci mișto, cu care să se laude în lume, cum se laudă cu ceasul sau cu mașina. Pentru că ne iau datorită sânilor mari – ceea ce ne face să ne simțim mândre de aceste podoabe care în fapt sunt o povară pentru noi – și ne părăsesc din cauza lor, constatând ulterior că, de fapt, nu le plac, că sunt "lăsați" și că mai bune sunt două "mere" tari.

Pentru că sunt suficient de ipocriți să susțină că ne iubesc cu toată celulita, „aripioarele” , grăsimile (și anii) în plus și apoi să ne înșele cu prima puștoaică subțirică dispusă să le ofere nurii.

Pentru că toată tinerețea și-o petrec în aventuri cu femei deștepte și / sau frumoase, iar la vârsta însurătorii își aleg o nevastă ștearsă și care mai degrabă este dispusă să spele și să cârpească ciorapi decât să citească din Schopenhauer. Iar după ce îi încurcă viața pe bază de false jurăminte în biserică, împovărând-o eventual și cu 2-3 copii, se trezesc că ALTCEVA vor ei de la viață, încep să caute acea femeie tânără, frumoasă și deșteaptă, care să le ofere satisfacții intelectuale și sexuale deopotrivă. O Fata Morgana în căutarea căreia se mulțumesc cu jumătăți de măsură, care, desigur, nu-i satisfac; prin urmare se întorc la “spălătoarea de ciorapi” de acasă. Temporar. Până când himerele încep din nou să-i tulbure și ei încep iar căutarea... În timp ce mașina de făcut copii și curat în casă și-a uitat de mult visul cu Făt Frumos și își acceptă robotic soarta. Pe care, între noi fie vorba, și-o merită: CUM să-ți încredințezi întreaga soartă, întreaga viață ALTCUIVA, fie acesta iubirea vieții tale și cel mai bun om din lume? Este o prostie pe care la un moment dat o vei plăti. Greu.

Nu iubim bărbații pentru că, în cazul excepțional în care se însoară cu o femeie frumoasă și deșteaptă, își blesteamă zilele: vor fi covârșiți fie de complexe, fie de gelozie, fie de toate deopotrivă și vor sfârși prin a căuta “spălătoarea de ciorapi” cea ștearsă. Pentru că aceasta, în simplitatea ei, nu le dă dureri de cap. Ea are drept scop în viață să le facă mâncare și copii. Simplu.

.............................................................................................

Nu iubim bărbații pentru că NU se maturizează NICIODATĂ. Pentru că nu știu să facă decât sex și bani. Uneori, nici astea bine. Pentru că sunt superficiali, oricât de profunzi ar părea. Pentru că nici cel mai sensibil dintre ei nu vede vreodată în ochii femeii cu care face dragoste chipul copilului nenăscut. Pentru că ne lasă cu dorința de a ne contopi cu ei neîmplinită. Pentru că sunt puternici degeaba.

Pentru că au lumea întreagă în mâinile lor și își bat joc de ea.