duminică, 27 februarie 2011

Slalom printre cretini...

Motto: Nu te pune cu un prost. Te va coborî la nivelul lui şi te va bate cu experienţa

Domnul de la Registrul Comerţului care a „uitat” să-mi încredinţeze un act. Vecina care a avut geniala idee de a convoca şedinţă de bloc, ca să-mi dea o semnătură că e de acord să-mi stabilesc sediul de PFA în apartamentul în care locuiesc. Tanti de la circa financiară care nu ştia dacă trebuie să ţin contabilitate separată pentru traducător autorizat MJ şi traducător-PFA. Tanti de la firma de consultaţă contabilă care nu ştia Legea Contabilităţii. Tanti de la CEC, care mi-a cerut contractul de comodat pentru deschiderea unui cont.

Băiatul de la Romtelecom care m-a sunat sâmbăta în jur de 10 seara să mă întrebe dacă m-am hotărât să semnez contractul de furnizare Internet, care n-a priceput că vreau să-l semnez peste o lună şi mi-a trimis peste două zile băieţii să instaleze echipamentul. Apoi i-a trimis iar, peste vreo săptămână. Altă tanti de la circa financiară care habar n-avea ce acte îmi trebuie pentru nu mai ştiu ce proceduri de înregistrare fiscală.




Tanti de la poştă care închide cu 5 minute înainte de încheierea programului cu publicul. Poştaşul care nu-mi aduce niciodată recomandata la uşă. Omul de serviciu care îmi dă raportul despre ce a făcut sau nu a făcut de câte ori mă întâlneşte (mă confundă cu cineva care i-o fi făcut reclamaţie?)

Băiatul de la Vodafone care a uitat să-mi înregistreze cererea de încetare a contractului. Doamnele de la Enel care nu ştiu niciodată să-mi zică ce naiba se întâmplă în zona în care stau de „se ia lumina” mereu. Personalul de teren de la Enel care mi-a citit de câteva ori contorul fără să-şi dea seama că nu mai funcţionează... Şi iar o doamnă de la Enel, de la ghişeu, care s-a supărat foarte tare când i-am sesizat că băieţii nu au sesizat contorul defect.

Personalul tehnic de la UPC, care nu a fost în stare să pună la punct şi să întreţină un sistem de Internet suficient de stabil încât să meargă măcar o lună întreagă fără să cadă reţeaua.

Personalul bancar, care habar n-are ce acte îţi trebuie ca să-ţi deschizi un cont pe PFA. Notara care nu a vrut să-mi parafeze o declaraţie notarială pentru că nu era standard.

Firma care mi-a instalat repartitoarele şi care, în frăţească înţelegere cu RADET-ul, mi-a încărcat factura la căldură „pentru părţi comune” cu peste 1 milion de lei vechi. Care mi-a instalat din prima un repartitor defect şi care e aproape imposibil de contactat. Alt personal tehnic, de la RADET, care îmi furnizează ori căldură, ori apă caldă, aproape niciodată ambele simultan.

Bărbaţii care se dau la tine de la prima întâlnire. Sau de la a doua. Fetele de la sondaje de opinie telefonice care dau în bâlbâială dacă le întrerupi „poezia”. Dentistul care îţi bagă mâna în gură fără mănuşă medicală înainte să-ţi dai seama ce se întâmplă. Femeile care nu-şi lasă bărbaţii la o bere cu băieţii. Care nici ele nu ies la o bere, nici cu soţul, nici cu fetele.

Entuziaştii care fac credite de (sute de) mii de euro pe viaţă, într-o viaţă în care nu-ţi garantează nimeni locul de muncă. Nici salariul. Bloggerii semianalfabeţi. Administratorii de site-uri care permit publicarea unor articole netrecute prin filtrul unei minime corecturi. Sau, mai rău, luate cu copy-paste din Google Translator. Alţi entuziaşti care cheltuiesc echivalentul a 2-3 salarii pe un telefon care mai mult ca sigur se va defecta într-un an.

Şefii care au întotdeauna dreptate. Absolvenţii de liceu care nu ştiu să scrie şi să citească româneşte. Nici să vorbească. Şi profesorii lor, desigur. Masteranzii semianalfabeţi. Realizatorii TV inculţi. Şi majoritatea invitaţilor lor.

Cei care vor să ne oblige a folosi doar becuri „eco” – economice şi ecologice. Scumpe ca dracu’. Şi proaste. Companiile care te obligă să fii de acord cu înregistrarea convorbirii telefonice, dacă vrei asistenţă.
Masculii care cred că sexul (de preferat cu cât mai multe partenere) îi face bărbaţi. Soţii care cred că, dacă plătesc facturile casei, şi-au cumpărat nevastă.

Consumatorii de etnobotanice, care bagă în plămâni substanţe pe al căror ambalaj scrie: a se evita contactul cu pielea sau cu ochii..

Piţipoancele tunate. Şi cele netunate.

Politicienii.

5 comentarii:

  1. Cam lungă lista... Greu de crezut că se mai poate schimba ceva, însă merită încercat.

    RăspundețiȘtergere
  2. optimistă; slalomul, cel puțin în sensul „alpin”, presupune că reușești să-i și eviți...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Paul Tiţa. Da, cam lungă :( De schimbat... va mai dura ceva timp... cam multişor, cred eu. Am scris cele de mai sus într-un moment de furie, este incredibil că m-am lovit de personajele din prima parte a articolului în numai vreo două luni, ceea ce mi se pare destul de grav...
    @Camil. Îi evit pe cei "confirmaţi". În rest... te loveşti de ei când şi unde te aştepţi mai puţin... Din păcate, sunt PREA mulţi, aşa că slalomul este destinat a fi unul nereuşit, în sensul la care te referi.
    Numai bine

    RăspundețiȘtergere
  4. Cei care au decis o noua cruciadă, împotriva fumatului, pentru că alternativele sunt întotdeauna în antiteză și extreme: fie fumăm lângă pătuţul copilului şi ne rânjim fumul în nasul bronşiticilor, prin spitale, fie suntem arestaţi şi dacă ne uităm la o ţigară, pentru că e viciu. Nu precum cafeaua, ciocolata (la fel de dăunătoare, în cantităţi comparabile), ceaiul, alimentele înţesate cu e-uri, care nici măcar nu pot consitui o decizie proprie şi la care nu ai alternativă.
    Idioţii care sunt complexaţi de propria lor limbă şi şi-o traduc din engleză. Care spun "injurii de piele" şi se cred deştepţi. Care repetă nedisciminatoriu stereotipul luat de la alţii, mai superficiali, că înlocuirea limbii este o "evoluţie" şi că, evident, nu putem avea cuvinte proprii pentru lucruri care au fost inventate... în afară. Te şi întrebi dacă nu este absurd să spui "vapor", "televizor" şi "bere".
    Cei care vorbesc despre cât de minunat e afară, în timp ce aruncă gunoaie pe jos şi urinează pe trotuar. EXACT în acest timp.
    Cei care distrug oraşul cu maşinile şi parchează pe trotuar, pentru că, nu-i aşa?, nu au locuri de parcare. Te întrebi cam cât reuşesc ei să înţeleagă din felul în care merg lucrurile, din logica cauzei şi efectului şi din minimul bun simţ al aruncării propriilor probleme pe umerii altora (că le e greu să şi le poarte singuri, în timp ce ceilalţi, cu siguranţă, nu au nici o problemă personală). O înstrăinare de semeni şi de orice morală, tipic românească.
    Chiriaşii care se vaită de tratamentele proprietarilor, care doresc să fie trataţi corect, nemţeşte, dar şi cu înţelegere, omeneşte, şi care, apoi îţi pleacă fără să te anunţe, fără să îţi dea cheile şi cu datorii la toate alea, româneşte.
    Lista e lungă. Nesfârşită.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ah, cum ai vorbit pe sufletul meu! :) Și mie mi-au mai venit în cap multe alte situații după ce am publicat articolul. Se pare că ai dreptate și lista este nesfârșită... :(

    RăspundețiȘtergere