MNLR a fost dat uitării...
Motto:
În zădar le scrii în piatră şi le crezi
eternizate
(Mihai Eminescu)
______________________________________
One year ago Romania's National Museum of Literature was moved into a warehouse. It seems it will stay there indefinitely.
______________________________________
______________________________________
One year ago Romania's National Museum of Literature was moved into a warehouse. It seems it will stay there indefinitely.
______________________________________
Toate au un sfârşit. Au dispărut de-a lungul
veacurilor mari monumente durate în piatră. Vor mai dispărea şi altele. Printre
ele, Muzeul Naţional al Literaturii Române este o biată căsuţă ce adăpostea
cândva o parte a moştenirii noastre culturale, undeva, pe Bulevardul Dacia.
Pe 15 iunie anul acesta s-a împlinit un an de
la dispariţia MNLR de pe harta obiectivelor culturale ale Bucureştiului. Fapt
nesemnificativ. Banal. Trecut cu vederea. Nimic senzaţional.
Prevedeam asta. Ştiam, cumva, că subiectul va
fi ignorat. De aceea mă gândisem la un moment dat – mai în glumă, mai în serios
– să dau acestui articol o notă
senzaţională, să-i pun un titlu gen "CONSPIRAŢIA
anti-Eminescu – vezi cum dispare MOŞTENIREA poetului" şi să povestesc:
- cum a fost jefuită Casa Memorială de la
Ipoteşti,
- cum a dispărut numărul revistei Familia cu poezia
de debut a lui Eminescu,
- cum a fost
demolată casa de pe Str. Buzeşti în care a locuit o vreme Eminescu,
- cum s-a închis
Muzeul Literaturii Române din Bd. Dacia, care adăpostea câteva manuscrise
eminesciene. Punctul de apogeu al Marii Conspiraţii Anti-Eminescu, la exact 125
de ani de la moartea poetului.
Ei bine, am ales să nu "senzaţionalizez".
Dar faptele de mai sus rămân. Şi dintre ele am ales să o evidenţiez pe aceea
care pe mine mă doare cel mai tare azi: s-a împlinit un an de la decizia de mutare
într-un depozit a patrimoniului din păstrarea MNLR, la "adăpost" de
ochii publicului, bine ascuns întru uitare...
Nu am să închei această scurtă punctare a unui
nesemnificativ moment fără să observ că imobilului din Bd. Dacia i s-a retras
între timp calitatea de monument istoric. Cel puţin aşa deduc din dispariţia
plăcuţei care îi evidenţia această calitate. Pe locul plăcuţei, rămas gol, un
anonim a scrijelit în tencuială: "1863. Casa Kretzulescu. Monument istoric".
Îi mulţumesc!
___________________________
Citeşte şi:
- Salvarea Muzeului Naţional al Literaturii Române - în mâinile lui Kelemen Hunor şi ale lui Ponta
- Moştenirea noastră culturală faţă cu statul român handicapat
- Manuscrisele lui Eminescu în stradă. Evacuarea iminentă a Muzeului Literaturii Române. Mai avem nevoie de muzee?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu