Cazul Sorinei este un exemplu de abuz pe
toată linia, din partea tuturor părţilor implicate. Şi, ca de obicei,
societatea civilă, în graba de a se poziţiona în favoarea uneia sau alteia
dintre părţi, s-a divizat din nou, refuzând argumentele taberei adverse,
închizând ochii la erorile taberei favorizate şi dând apă la moară nu doar unor
jurnalişti în căutare de ştiri (scandaluri), ci şi unor politicieni care profită
din plin de drama copilului.
Înainte de a prezenta seria de acţiuni şi
fapte abuzive (unele din punctul meu de vedere, altele din punctul de vedere al
legii), trebuie să subliniez câteva lucruri:
1.
NU am găsit
nici un articol complet nepărtinitor, mai toate publicaţiile online situându-se
de o parte sau alta a baricadei, mai mult sau mai puţin făţiş;
2.
Datele şi
informaţiile (inclusiv documente oficiale) care circulă pe internet sunt controversate,
se bat cap în cap, sunt incomplete, multe provin din surse mai mult sau mai
puţin dubioase,
astfel că, în acest zgomot de fond informaţional este foarte greu să
îţi faci o părere cât de cât obiectivă asupra cazului.
De
asemenea, vreau să punctez faptul că, teoretic, cazul Sorinei ar fi trebuit să
se închidă pe 18 februarie 2019, când Tribunalul
Mehedinţi a respins cererea de adopţie internaţională a copilei. Iar acesta
nu este (doar) punctul meu de vedere, ci şi o perspectivă legală asupra
cazului, pentru că:
1.
Mama socială (conform
hotărârii Tribunalului Mehedinţi) "a
formulat cererea de adopţie a minorei Lucan Sorina în termenul legal",
iar legea acordă drept de prioritate în adopţie asistentului maternal (în interesul
superior al copilului);
2.
Chiar dacă
termenul respectiv trecuse, copila tot nu ar fi trebuit încredinţată legal
familiei Săcărin: Sorina
a fost audiată de Tribunalul Mehedinţi, care a constatat că fetiţa refuză
să meargă la familia adoptatoare şi că procesul de potrivire între părţi nu a
dus la o relaţie afectivă între acestea (deci, interesul superior al copilului impunea
ca cererea de adopţie formulată de soţii Săcărin să fie respinsă, ori cel
puţin, in extremis, să se reia procesul de potrivire);
3.
În familia
socială este amplasată şi sora (anterior adoptată) a Sorinei, iar interesul superior
al copilului cere ca acesta să nu fie separat de fraţii săi;
NOTĂ: Nu m-am lămurit încă dacă Andreea, fetiţa adoptată de soţii Şărămăt, este sora biologică a Sorinei, însă cert este că relaţia dintre ele este, în fapt, o relaţie între două surori.
NOTĂ: Nu m-am lămurit încă dacă Andreea, fetiţa adoptată de soţii Şărămăt, este sora biologică a Sorinei, însă cert este că relaţia dintre ele este, în fapt, o relaţie între două surori.
4.
Desigur,
familia adoptivă avea tot dreptul să facă apel la hotărârea Tribunalului
Mehedinţi, dar şi Curtea de Apel Craiova ar fi trebuit să ia în considerare
toate datele cazului (chiar în hotărârea acestei Curţi se menţionează faptul că
Sorina "are
profilul copilului greu adoptabil" – aspectul cel mai important în
acest caz, dacă s-ar fi luat în considerare interesul superior al copilului)
Din punct de vedere legal (Legea Adopţiilor
nr. 273/2004, art. 1), în astfel de situaţii instanţele trebuie să ia în calcul
câteva principii, printre care: principiul interesului superior al copilului,
principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial, principiul
continuităţii în educarea copilului (ţinându-se seama de originea sa etnică,
culturală şi lingvistică), principiul informării copilului şi luării în
considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate.
De asemenea, art. 43, al. 1 al aceleiaşi legi prevede că familiei care doreşte
să adopte îi va fi încredinţat copilul adoptabil vreme de 3 luni, pentru ca
instanţa să poată aprecia "în mod raţional asupra relaţiilor de familie
care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată" – etapă
care a fost omisă în cazul în speţă (fapt ce nu a fost luat în considerare
de C.A. Craiova).
Aşadar, o primă eroare (abuz?) a fost
comisă de Curtea de Apel Craiova, care, cum am spus mai sus, nu a luat
în considerare toate datele cazului, încredinţând copilul familiei Săcărin în
pofida dezacordului Sorinei, în pofida faptului că aceasta nu a legat o relaţie
afectivă cu familia adoptatoare, în pofida omiterii perioadei de trei luni de
acomodare cu viitoarea familie. Deci, nerespectând principiul interesului
superior al copilului.
Un alt abuz a fost
comis asupra copilului de către familia Şărămăt (familia socială), care,
se pare, a terorizat-o pe Sorina cu poveştile despre dorinţa familiei Săcărin de a o adopta pentru a-i recolta organele. Este un abuz psihologic
incalificabil. Chiar dacă familia Şărămăt ar fi avut date mai mult sau mai
puţin certe/credibile despre o astfel de situaţie, în nici un caz nu trebuia să abuzeze
psihologic copilul în acest mod. Dacă familia socială avea dubii asupra
familiei adoptatoare, dacă avea informaţii asupra relelor intenţii ale
acesteia, trebuia să apeleze la autorităţile statului pentru investigarea şi
rezolvarea situaţiei, nu să arunce asupra copilului o teroare inimaginabilă.
Cât priveşte relele tratamente la care
se presupune că ar fi fost supusă Sorina pe perioada în care a fost în grija
asistentei maternale (fetiţa
fiind internată în spital cu malnutriţie în 2015, cu giardia în 2017 şi cu
pneumonie în 2018), acestea trebuiau investigate de Direcţia pentru
Protecţia Copilului (DGASPC Mehedinţi, în evidenţa căreia se află Sorina).
Deci, în situaţia în care copilul ar fi fost abuzat (nehrănit, neîngrijit) de
familia socială, acest abuz ar fi
trebuit constatat de DGASPC; cazul de malnutriţie ar fi trebuit să fie un
semnal de alarmă şi să fi declanşat o anchetă. Dacă acest abuz a avut loc, Direcţia
pentru Protecţia Copilului ar fi trebuit să-l semnaleze, să-l investigheze,
să-l constate şi să ia măsurile corespunzătoare (respectiv, să îi anuleze
Marianei Şărămăt atestatul de asistent maternal, s-o concedieze şi să îi ia
copila din îngrijire) încă din 2015. Cum măsuri nu s-au luat, nu putem decât
presupune că:
1.
Acest abuz al
familiei sociale asupra Sorinei nu a avut loc, SAU
2.
Angajaţii
DGASPC se fac vinovaţi de gravă neglijenţă în serviciu.
NOTĂ: Probabil că în acest caz şi medicii
care au tratat-o pe Sorina au o răspundere (vină?): fiind cei mai în măsură
să înainteze o opinie asupra stării de sănătate a copilului, ei ar fi trebuit,
dacă ar fi bănuit un abuz, să sesizeze autorităţile competente; dacă n-au
făcut-o, înseamnă că fie abuzul nu a avut loc, fie că se fac şi ei vinovaţi de neglijenţă
în serviciu (toate acestea neexcluzând răspunderea DGASPC, care oricum
trebuia să monitorizeze copilul şi să aibă cunoştinţă de internări şi
diagnostice).
Abia anul
acesta, în 2019, după patru ani de când fata a fost internată pentru
malnutriţie (şi, coincidenţă, fix după hotărârea încredinţării copilului către
familia adoptivă), s-a trezit statul român să acuze familia socială, printre
altele, de rele tratamente aplicate minorului, dar şi de lipsire de libertate.
Şi cu asta am ajuns, în fine, la un alt (dublu) abuz incalificabil în
"cazul Sorina", abuzul intens mediatizat, care a declanşat scandalul
din ultimele zile: un procuror (Maria Piţurcă, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova) care trebuia să facă o percheziţie
la familia Şărămăt pentru a strânge probe pentru acuzaţiile de mai sus (dar şi pentru diverse
alte infracţiuni pe care familia Şărămăt le-ar fi comis: nerespectarea
măsurilor privind încredinţarea minorului, înşelăciune, fals privind
identitatea, uz de fals, împiedicarea accesului la învăţământul general
obligatoriu), un procuror venit , deci, să adune probe s-a erijat (ilegal)
în executorul sentinţei C.A. Craiova (care trebuia dusă la îndeplinire de
un executor judecătoresc şi în nici un caz împotriva voinţei minorului) şi,
mult mai grav, a agresat-o fizic pe Sorina, generând indignarea opiniei
publice şi scandalul la care asistăm în momentul de faţă. Iată, deci, un dublu
abuz: abuz în funcţie şi abuz fizic faţă de minor.
Dar
abuzurile asupra acestui copil nu se opresc, din păcate, aici. Fără îndoială, şi
familia adoptivă se face vinovată de abuz. În primul rând, un abuz
indirect, un abuz din punct de vedere moral: să continui procedura de adopţie "în
forţă" când vezi că prezumptivul viitor copil al tău pur şi simplu nu vrea
să te vadă, să insişti să-ţi fie acordat fără îndeplinirea condiţiei de
convieţuire de 3 luni, fără a fi reluat, eventual, procesul de potrivire, fără
o consiliere, asistenţă psihologică, socială etc. – adică fără nici o măsură
care să-i fi făcut copilului tranziţia uşoară, aşa cum ar fi fost nu doar legal,
ci şi moral, să stai pasiv în maşină, să-ţi consideri viitorul copil un simplu
"pachet", să aştepţi să-ţi fie "livrat" (după ce a fost
"deteriorat" de procuroarea iresponsabilă), toate astea spun multe
despre calitatea morală a părinţilor adoptivi şi ridică semne de întrebare
privind viitorul Sorinei în familia Săcărin.
La toate
acestea se adaugă, desigur, probabilele "aranjamente" dintre soţii Săcărin şi
autorităţile statului, care i-au anunţat în prealabil despre preconizata
"percheziţie" şi le-au "livrat" copilul direct în maşina
personală – ceea ce, evident, contravine legii, în condiţiile în care procuroarea se afla acolo pentru o percheziţie, iar astfel familia adoptivă se
face părtaşă şi la un (alt) abuz din punct de vedere legal. În plus, sunt de luat în seamă şi alte eventuale
abuzuri şi ilegalităţi comise de-a lungul timpului de autorităţi (DGASPC ş.a.), reclamate de familia socială, suspiciunile de şpagă şi toate
celelalte nereguli din dosarul Sorinei Lucan. Nu în ultimul rând, se face
vinovată de abuz şi mass media, care a difuzat imagini cu fetiţa abuzată,
contrar legii şi prevederilor CNA.
În
concluzie, aşa cum am arătat în titlul acestui articol, în cazul Sorinei
s-au comis multiple abuzuri, pe toată linia: de la familia socială la
familia adoptivă, de la Direcţia pentru Protecţia Copilului la Parchetul de pe lângă C.A. Craiova,
de la poliţie şi mascaţi (care nu erau de natură să liniştească minorul, în
interesul superior al acestuia, ci dimpotrivă) până la presă, ştirile false şi feisbuchiştii
părerişti din toate părţile, propagatori de isterie, care au contribuit din
plin la stresul general şi la scandalul acesta monstruos. Sunt abuzuri legale, fizice,
psihologice sau morale, directe şi indirecte, asupra Sorinei, unele dintre ele extrem de grave, pentru care mă îndoiesc că va plăti cineva vreodată.
Deocamdată
plăteşte greu acest copil nevinovat, care se pare că va ajunge în final unul
dintre miile de orfani uitaţi prin instituţiile de plasament ale statului, fără
nici o şansă în viaţă. C-aşa e în Grădina Maicii Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu