marți, 25 iunie 2019

Cazul Sorinei, copila din Baia de Aramă adoptată de o familie de româno-americani: multiple abuzuri, pe toată linia

În cazul Sorinei, fetiţa din Baia de Aramă-Mehedinţi, plasată în grija unei mame sociale (Mariana Şărămăt) şi adoptată ulterior de o familie de româno-americani (soţii Săcărin), au fost exercitate multiple abuzuri asupra copilului, directe şi indirecte, de către TOATE părţile implicate, din mai multe puncte de vedere: psihic, fizic, moral, legal. S-a dovedit – a câta oară? – că în România se acţionează aproape întotdeauna în litera legii, mai niciodată în spiritul ei şi, aşa cum ne-am obişnuit de mult, adeseori legea ori nu se aplică/respectă, ori este aplicată prost.
Cazul Sorinei este un exemplu de abuz pe toată linia, din partea tuturor părţilor implicate. Şi, ca de obicei, societatea civilă, în graba de a se poziţiona în favoarea uneia sau alteia dintre părţi, s-a divizat din nou, refuzând argumentele taberei adverse, închizând ochii la erorile taberei favorizate şi dând apă la moară nu doar unor jurnalişti în căutare de ştiri (scandaluri), ci şi unor politicieni care profită din plin de drama copilului.
Înainte de a prezenta seria de acţiuni şi fapte abuzive (unele din punctul meu de vedere, altele din punctul de vedere al legii), trebuie să subliniez câteva lucruri:
1.      NU am găsit nici un articol complet nepărtinitor, mai toate publicaţiile online situându-se de o parte sau alta a baricadei, mai mult sau mai puţin făţiş;
2.      Datele şi informaţiile (inclusiv documente oficiale) care circulă pe internet sunt controversate, se bat cap în cap, sunt incomplete, multe provin din surse mai mult sau mai puţin dubioase,
astfel că, în acest zgomot de fond informaţional este foarte greu să îţi faci o părere cât de cât obiectivă asupra cazului.
 De asemenea, vreau să punctez faptul că, teoretic, cazul Sorinei ar fi trebuit să se închidă pe 18 februarie 2019, când Tribunalul Mehedinţi a respins cererea de adopţie internaţională a copilei. Iar acesta nu este (doar) punctul meu de vedere, ci şi o perspectivă legală asupra cazului, pentru că:

1.      Mama socială (conform hotărârii Tribunalului Mehedinţi) "a formulat cererea de adopţie a minorei Lucan Sorina în termenul legal", iar legea acordă drept de prioritate în adopţie asistentului maternal (în interesul superior al copilului);
2.      Chiar dacă termenul respectiv trecuse, copila tot nu ar fi trebuit încredinţată legal familiei Săcărin: Sorina a fost audiată de Tribunalul Mehedinţi, care a constatat că fetiţa refuză să meargă la familia adoptatoare şi că procesul de potrivire între părţi nu a dus la o relaţie afectivă între acestea (deci, interesul superior al copilului impunea ca cererea de adopţie formulată de soţii Săcărin să fie respinsă, ori cel puţin, in extremis, să se reia procesul de potrivire);
3.      În familia socială este amplasată şi sora (anterior adoptată) a Sorinei, iar interesul superior al copilului cere ca acesta să nu fie separat de fraţii săi;
NOTĂ: Nu m-am lămurit încă dacă Andreea, fetiţa adoptată de soţii Şărămăt, este sora biologică a Sorinei, însă cert este că relaţia dintre ele este, în fapt, o relaţie  între două surori.
4.      Desigur, familia adoptivă avea tot dreptul să facă apel la hotărârea Tribunalului Mehedinţi, dar şi Curtea de Apel Craiova ar fi trebuit să ia în considerare toate datele cazului (chiar în hotărârea acestei Curţi se menţionează faptul că Sorina "are profilul copilului greu adoptabil" – aspectul cel mai important în acest caz, dacă s-ar fi luat în considerare interesul superior al copilului)

Din punct de vedere legal (Legea Adopţiilor nr. 273/2004, art. 1), în astfel de situaţii instanţele trebuie să ia în calcul câteva principii, printre care: principiul interesului superior al copilului, principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial, principiul continuităţii în educarea copilului (ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică), principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate. De asemenea, art. 43, al. 1 al aceleiaşi legi prevede că familiei care doreşte să adopte îi va fi încredinţat copilul adoptabil vreme de 3 luni, pentru ca instanţa să poată aprecia "în mod raţional asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată" – etapă care a fost omisă în cazul în speţă (fapt ce nu a fost luat în considerare de C.A. Craiova).

Aşadar, o primă eroare (abuz?) a fost comisă de Curtea de Apel Craiova, care, cum am spus mai sus, nu a luat în considerare toate datele cazului, încredinţând copilul familiei Săcărin în pofida dezacordului Sorinei, în pofida faptului că aceasta nu a legat o relaţie afectivă cu familia adoptatoare, în pofida omiterii perioadei de trei luni de acomodare cu viitoarea familie. Deci, nerespectând principiul interesului superior al copilului.

Un alt abuz a fost comis asupra copilului de către familia Şărămăt (familia socială), care, se pare, a terorizat-o pe Sorina cu poveştile despre dorinţa familiei Săcărin de a o adopta pentru a-i recolta organele. Este un abuz psihologic incalificabil. Chiar dacă familia Şărămăt ar fi avut date mai mult sau mai puţin certe/credibile despre o astfel de situaţie, în nici un caz nu trebuia să abuzeze psihologic copilul în acest mod. Dacă familia socială avea dubii asupra familiei adoptatoare, dacă avea informaţii asupra relelor intenţii ale acesteia, trebuia să apeleze la autorităţile statului pentru investigarea şi rezolvarea situaţiei, nu să arunce asupra copilului o teroare inimaginabilă.

Cât priveşte relele tratamente la care se presupune că ar fi fost supusă Sorina pe perioada în care a fost în grija asistentei maternale (fetiţa fiind internată în spital cu malnutriţie în 2015, cu giardia în 2017 şi cu pneumonie în 2018), acestea trebuiau investigate de Direcţia pentru Protecţia Copilului (DGASPC Mehedinţi, în evidenţa căreia se află Sorina). Deci, în situaţia în care copilul ar fi fost abuzat (nehrănit, neîngrijit) de familia socială,  acest abuz ar fi trebuit constatat de DGASPC; cazul de malnutriţie ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă şi să fi declanşat o anchetă. Dacă acest abuz a avut loc, Direcţia pentru Protecţia Copilului ar fi trebuit să-l semnaleze, să-l investigheze, să-l constate şi să ia măsurile corespunzătoare (respectiv, să îi anuleze Marianei Şărămăt atestatul de asistent maternal, s-o concedieze şi să îi ia copila din îngrijire) încă din 2015.  Cum măsuri nu s-au luat, nu putem decât presupune că:
1.      Acest abuz al familiei sociale asupra Sorinei nu a avut loc, SAU
2.      Angajaţii DGASPC se fac vinovaţi de gravă neglijenţă în serviciu.
NOTĂ: Probabil că în acest caz şi medicii care au tratat-o pe Sorina au o răspundere (vină?): fiind cei mai în măsură să înainteze o opinie asupra stării de sănătate a copilului, ei ar fi trebuit, dacă ar fi bănuit un abuz, să sesizeze autorităţile competente; dacă n-au făcut-o, înseamnă că fie abuzul nu a avut loc, fie că se fac şi ei vinovaţi de neglijenţă în serviciu (toate acestea neexcluzând răspunderea DGASPC, care oricum trebuia să monitorizeze copilul şi să aibă cunoştinţă de internări şi diagnostice).
Abia anul acesta, în 2019, după patru ani de când fata a fost internată pentru malnutriţie (şi, coincidenţă, fix după hotărârea încredinţării copilului către familia adoptivă), s-a trezit statul român să acuze familia socială, printre altele, de rele tratamente aplicate minorului, dar şi de lipsire de libertate. Şi cu asta am ajuns, în fine, la un alt (dublu) abuz incalificabil în "cazul Sorina", abuzul intens mediatizat, care a declanşat scandalul din ultimele zile: un procuror (Maria Piţurcă, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova) care trebuia să facă o percheziţie la familia Şărămăt pentru a strânge probe  pentru acuzaţiile de mai sus (dar şi pentru diverse alte infracţiuni pe care familia Şărămăt le-ar fi comis: nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, înşelăciune, fals privind identitatea, uz de fals, împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu), un procuror venit , deci, să adune probe s-a erijat (ilegal) în executorul sentinţei C.A. Craiova (care trebuia dusă la îndeplinire de un executor judecătoresc şi în nici un caz împotriva voinţei minorului) şi, mult mai grav, a agresat-o fizic pe Sorina, generând indignarea opiniei publice şi scandalul la care asistăm în momentul de faţă. Iată, deci, un dublu abuz: abuz în funcţie şi abuz fizic faţă de minor.

Dar abuzurile asupra acestui copil nu se opresc, din păcate, aici. Fără îndoială, şi familia adoptivă se face vinovată de abuz. În primul rând, un abuz indirect, un abuz din punct de vedere moral: să continui procedura de adopţie "în forţă" când vezi că prezumptivul viitor copil al tău pur şi simplu nu vrea să te vadă, să insişti să-ţi fie acordat fără îndeplinirea condiţiei de convieţuire de 3 luni, fără a fi reluat, eventual, procesul de potrivire, fără o consiliere, asistenţă psihologică, socială etc. – adică fără nici o măsură care să-i fi făcut copilului tranziţia uşoară, aşa cum ar fi fost nu doar legal, ci şi moral, să stai pasiv în maşină, să-ţi consideri viitorul copil un simplu "pachet", să aştepţi să-ţi fie "livrat" (după ce a fost "deteriorat" de procuroarea iresponsabilă), toate astea spun multe despre calitatea morală a părinţilor adoptivi şi ridică semne de întrebare privind viitorul Sorinei în familia Săcărin.  

La toate acestea se adaugă, desigur, probabilele "aranjamente" dintre soţii Săcărin şi autorităţile statului, care i-au anunţat în prealabil despre preconizata "percheziţie" şi le-au "livrat" copilul direct în maşina personală – ceea ce, evident, contravine legii, în condiţiile în care procuroarea se afla acolo pentru o percheziţie, iar astfel familia adoptivă se face părtaşă şi la un (alt) abuz din punct de vedere legal.  În plus, sunt de luat în seamă şi alte eventuale abuzuri şi ilegalităţi comise de-a lungul timpului de autorităţi (DGASPC ş.a.), reclamate de familia socială, suspiciunile de şpagă şi toate celelalte nereguli din dosarul Sorinei Lucan. Nu în ultimul rând, se face vinovată de abuz şi mass media, care a difuzat imagini cu fetiţa abuzată, contrar legii şi prevederilor CNA.

În concluzie, aşa cum am arătat în titlul acestui articol, în cazul Sorinei s-au comis multiple abuzuri, pe toată linia: de la familia socială la familia adoptivă, de la Direcţia pentru Protecţia Copilului la Parchetul de pe lângă C.A. Craiova, de la poliţie şi mascaţi (care nu  erau de natură să liniştească minorul, în interesul superior al acestuia, ci dimpotrivă) până la presă, ştirile false şi feisbuchiştii părerişti din toate părţile, propagatori de isterie, care au contribuit din plin la stresul general şi la scandalul acesta monstruos. Sunt abuzuri legale, fizice, psihologice sau morale, directe şi indirecte, asupra Sorinei, unele dintre ele extrem de grave, pentru care mă îndoiesc că va plăti cineva vreodată.  


Deocamdată plăteşte greu acest copil nevinovat, care se pare că va ajunge în final unul dintre miile de orfani uitaţi prin instituţiile de plasament ale statului, fără nici o şansă în viaţă. C-aşa e în Grădina Maicii Domnului. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu