În comunicatul de pe site-ul Avocatului Poporului,
Victor Ciorbea prezintă constatările
pe care le-a făcut pe marginea Legii 90/2001,
care l-au determinat să se autosesizeze
pe excepţia de neconstituţionalitate a Art. 2 din această lege. Acest
articol sună astfel:
Art. 2. - Pot fi membri ai Guvernului persoanele
care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul
drepturilor electorale, nu au suferit
condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de
incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1).
Ceea ce a atacat ieri Avocatul Poporului la CCR este sintagma nu au suferit condamnări penale, iar temeiurile pentru sesizarea la
Curtea Constituţională sunt în număr de trei:
- Lipsa de coerenţă legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective şi general valabile pentru ocuparea funcţiilor aparţinând celor trei puteri […]. Adică, mai pe româneşte, sunt diferenţe în legislaţia românească de stabilire a criteriilor pentru ocuparea funcţiilor de preşedinte al statului, de ministru, de parlamentar sau magistrat.
- Lipsa de previzibilitate a sintagmei ”nu au suferit condamnări penale” […] din Art. 2 al Legii 90/2001. Pe scurt, această sintagmă ar fi ambiguă şi, ca atare, interpretabilă.
- Lipsa unui tratament juridic diferenţiat aplicabil unor persoane care nu se află în situaţii analoge […] – respectiv nu se face diferenţă între persoanele care au sărvârşit infracţiuni cu intenţie sau fără intenţie (din culpă).
Cu alte cuvinte, conform constatării nr. 1, s-ar crea discriminări între unii – cărora nu li
s-ar cere să nu fi fost condamnaţi penal – şi alţii, cărora li se cere explicit
sau implicit acest lucru.
Ei bine, dintre categoriile de demnitari vizate
(preşedintele României, parlamentari, miniştri, magistraţi), numai pentru aspiranţii la funcţia de
preşedinte al statului nu există condiţia de a nu fi fost condamnat penal. Pentru
restul, condiţia este explicită
(pentru miniştri, prin L. 90/2001, art. 2, pentru magistraţi – prin L.
303/2004, art. 14, lit. c) sau implicită
(pentru parlamentari, prin L. 208/2015, art. 2, al. 6, lit. c), există
interdicţia de a fi ales dacă există o
hotărâre judecătorească de interzicere a acestui drept – deci, este implicită o
condamnare prealabilă).
Cât priveşte constatarea
nr.2, nu mi se pare că stă în picioare. Nu
au suferit condamnări penale înseamnă „nu au suferit condamnări penale”. Punct.
Nimic interpretabil aici.
Singura constatare care mi se pare întemeiată este constatarea nr. 3 a Avocatului
Poporului. Nu prea este normal să nu se facă diferenţa între caracterul
infracţiunilor. Desigur, una e să comiţi o faptă cu intenţie, alta e să o faci
fără intenţie.
Dacă îşi lua în
serios funcţia de Avocat al Poporului şi era, într-adevăr, preocupat de
incoerenţa legislativă, de lipsa de previzibilitate a unor sintagme şi de lipsa
unui tratament juridic diferenţiat, dacă
era preocupat de soarta Poporului, pe care, teoretic, trebuie să-l apere
(şi de infractori neaveniţi, care ar avea pretenţii să-l conducă, ajutaţi şi de o legislaţie permisivă), Victor
Ciorbea ar fi trebuit să propună / să sesizeze CCR pentru:
-
modificarea Legii 370/2004 privind alegerea
preşedintelui României – în sensul introducerii
condiţiei ca cei care candidează pentru această funcţie să nu fi fost
condamnaţi penal;
-
modificarea Legii 208/2015 privind alegerea Senatului
şi a Camerei – în sensul introducerii interdicţiei explicite pentru
candidaţi de a nu fi fost condamnaţi penal;
-
introducerea în toate legile aferente funcţiilor
publice vizate (L. 90/2001 – pentru miniştri,
L. 303/2004 – pentru magistraţi,
L. 208/2015
– pentru parlamentari, L. 370/2004
– pentru preşedintele României) de prevederi clare, privind tratamentul juridic diferenţiat, în
funcţie de natura infracţiunilor, precum şi, eventual, explicitarea suplimentară, referitoare la interzicerea dreptului de
a fi ales.
Aşa cum am spus şi în altă parte, nu demersul iniţierii modificării
unei legi este condamnabil la Victor Ciorbea, pentru că legile sunt
întotdeauna perfectibile, ci momentul
ales pentru atacarea neconstituţionalităţii unei anumite legi, vizând direct o
anumită persoană, dintr-un exces de zel bătător la ochi pentru oricine a urmărit, cât de cât, evoluţia personajului ce propune respectiva modificare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu