După ce şi-a ţinut ochii larg închişi în zorii
ISIS - când probabil se putea face ceva concret pentru îndepărtarea acestui
pericol - acum Europa îşi închide larg ochii în faţa milioanelor de disperaţi
care fug din calea flagelului.
Nu, nu e vorba de o oarecare criză a
"refugiaţilor", a "azilanţilor", a "imigranţilor"
sau "emigranţilor". Este vorba de un exod al disperării, un exod de
proporţii cvasi-biblice, la care nimeni nu se aştepta. Pentru că, aşa cum am
spus, Europa a ţinut ochii închişi până când valul disperării i-a ajuns la
poartă. Sau, mă rog, la gardul lui Victor Orban - care gard cică a costat 30
milioane de euro. În acelaşi timp, acelaşi Orban cerea de la Europa 8 milioane
de euro, ca să facă faţă crizei (câte vieţi ar fi salvat 38 de milioane de
euro?). Iar doamna Merkel susţine măsurile Ungariei, care tocmai ce i-a păcălit
pe unii migranţi (ăsta e termenul corect!) şi i-a dus fix într-un lagăr (în
vreme ce oamenii ăia credeau că s-au suit în trenul de Austria).
În fine, asistăm acum (ca şi în cazul Greciei,
de altfel) la rezultatele politicii ochilor larg închişi a Europei. Căci, la
urma urmei, în PE sunt nişte neni şi nişte tanti ca în toate parlamentele
lumii, care evident nu ştiu face diferenţa între refugiaţi, azilanţi,
imigranţi, emigranţi şi migranţi. Şi care n-au ştiut lua măsuri pentru
prevenirea migraţiei de la poarta (gardul) Europei. Pentru că au avut ochii
larg închişi.
___________
EDITARE ULTERIOARĂ:
Mi-aduc bine aminte cum Italia, lăsată singură
în faţa valului de migranţi (acum vreo 2 ani, dacă nu mă înşală memoria), a
făcut apel la Europa, să o ajute să facă faţă. Nu mai ştiu cum a reacţionat
Europa după acest apel (era vorba de vreo 2 mil de migranţi pe care i-a
absorbit Italia), dar cert este că ar fi trebuit să ia acest fapt ca pe un
serios semnal de alarmă - dincolo de toate celelalte semnale de alarmă,
anterioare sau ulterioare cazului Italiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu