Aurul, petrolul și corporațiile…

_____________________________________________________________
The "homunculus politicus" of the present versus great statesmen in Romania's history: the issue of Romania's natural resources in the context of the Roşia Montană Project. A historical comparison between old and new laws on the mining sector, and an analysis of politicians' attitude towards safeguarding the country's mineral resources.
_____________________________________________________________

… sau Omul de stat versus homunculus politicus

Inițial am vrut să denumesc acest articol ”Hai că se poate!”, pornind de la faptul că odinioară, când politicienii noștri aveau vână, s-a putut. Însă, cum mă îndoiesc foarte tare de aplecarea politicienilor noștri actuali către istorie, valori, tradiție și către interesul național, am ajuns la concluzia că, de fapt, nu se poate...

Nu se poate ca acei ce ne conduc astăzi să ia exemplul unor înaintași de seamă, care chiar au luptat pentru țara asta, nu se poate să pună interesul național mai presus de orice interese, printre care cele ale unor "corporații" care actualmente nici măcar nu au nevoie de ”japcă” pentru a ne spolia, pentru că totul le este oferit pe tavă…

Astfel că scopul meu inițial ‒ acela de a da o rază de speranță tuturor acelora care militează pentru salvarea Roșiei Montane ‒ s-a transformat în acela de a trece în revistă, ”just for the record”, câteva file dintr-o istorie nu foarte îndepărtată a României, din vremuri când politicienii noștri aveau coloană vertebrală, demnitate și luptau pe toate planurile pentru interesele Țării. Din vremuri în care oamenii noștrii de stat aveau vână și nu cedau nici chiar în fața marilor puteri, presate la rândul lor de mari corporații străine. Prin comparație, obscura RMGC nici măcar la acest titlu de mare corporație nu poate aspira, și totuși ai noștri politicieni nu doar că se pun pe ei înșiși la picioarele acestei companii, dar îi și servesc aurul țării pe nimic, cu prețul obliterării patrimoniului național, cu prețul munților noștri ce vor dispărea de pe hartă, cu prețul maculării mediului pe mulți ani de aici înainte…

Ion I C Bratianu

În urmă cu 89 de ani, Legea Minelor  (sau Legea Tancred Constantinescu, adoptată în 1924, sub guvernarea liberală a lui Ionel Brătianu) avea printre obiective valorificarea optimă a zăcămintelor miniere, dezvoltarea economiei naționale prin armonizarea tuturor factorilor de producție, asigurarea conservării acestora, cât și, mai presus de toate, apărarea intereselor economiei naționale pe piața internațională.

Această lege a întâmpinat reacții virulente pe plan internațional: ”Între 1924 şi 1929, trusturile mondiale au întreţinut necontenit în presa străină o campanie ostilă României. În perioada respectivă, paginile unor prestigioase şi influente ziare şi reviste din Occident (“The Times”, “Petroleum Times”, “The Economist”, “Manchester Guardian Comercial”, “Daily News”, “Chicago Daily Tribune”, “The Sunday Times”, ş.a.) au găzduit atacuri contra statului român, a politicii sale petroliere şi a legii minelor. Există dovezi certe că această “campanie de denigrare şi de boicot” a României, provocată de nemulţumirea faţă de prevederile restrictive ale legii minelor, a fost iniţiată şi îndrumată de Standard Oil Company şi Royal Dutch-Shell” *, companii ce aveau ca scop renunțarea la Legea Minelor din 1924, care nu-i favoriza deloc pe capitaliștii străini, ba dimpotrivă.

Marile puteri ale vremii, luând în calcul interesele marilor trusturi de pe piața petrolieră, au recurs chiar la un soi de șantaj asupra autorităților române, lăsând "să se înţeleagă adesea în 1924 şi 1926 că România putea căpăta “satisfacţie” într-o serie de probleme (reparaţiile, reglementarea datoriilor de război către marii aliaţi, împrumuturile externe, etc.), dacă guvernul I. I. C. Brătianu ar fi consimţit la importante concesii în materie de petrol, la revizuirea unor stipulaţii ale legii minelor". *

I. G. Duca (foto: wikipedia)

Ba încă Statele Unite își cheamă ambasadorul din România "la raport", pentru a discuta atitudinea guvernului român față de interesele americane. Iată ce îi scrie Peter A. Jay, ministru plenipotențiar al SUA, ministrului român de Externe al vremii, I. G. Duca:

Peter A Jay (foto: Bill McKern)

„Domnule ministru,

Am onoarea de a informa pe Excelenţa Voastră că tocmai am primit din partea guvernului meu instrucţiuni să mă reîntorc la Washington pentru a fi consultat de către Departamentul de Stat asupra atitudinii guvernului român vizavi de interesele americane.

Am, în acelaşi timp, datoria de a face cunoscute Excelenţei Voastre consideraţiile care au determinat Guvernul Statelor Unite să se oprească asupra acestei hotărâri. Legea minelor, de curând votată de cele două Camere, a fost – aşa cum am prevenit pe Excelenţa Voastră cu ocazia unor demersuri stăruitoare referitoare la aceasta – obiectul unor preocupări serioase din partea guvernului meu, dat fiind că în aplicarea sa această lege ar putea aduce prejudicii intereselor americane. În plus, această lege nu este decât cea mai recentă din suita de măsuri luate de guvernul român de-a lungul ultimilor doi ani, care n-au încetat să ne dea impresia că guvernul român nu este dispus să acorde intereselor americane tratamentul la care cei interesaţi s-ar putea aştepta pe bună dreptate din partea autorităţilor române. Iată măsuri ca de pildă: legea asupra datoriilor în devize; faptul că guvernul român nu dă satisfacţie justelor reclamaţii ale creditorilor americani, precum Societatea Baldwin; programul de consolidare a bonurilor de tezaur româneşti; atitudinea luată de comisia trimisă în Statele Unite pentru a discuta reglementarea ulterioară a datoriei guvernului român faţă de guvernul american. Guvernul meu apreciază că toate aceste fapte nu constituie în niciun fel mărturii din partea guvernului român ale dorinţei de a ameliora relaţiile cu Statele Unite.

Având în vedere aceste juste motive de nemulţumire, dorind adoptarea unui plan de acţiune susceptibil să amelioreze situaţia şi pentru a atrage atenţia, într-un mod clar, guvernului român privind neliniştea cu care aceste evoluţii recente au fost urmărite de Guvernul Statelor Unite, s-a decis convocarea mea la Washington.

Guvernul meu mi-a dat ordinul să precizez nu numai guvernului regal, ci şi colegilor mei, faptul că revenirea mea în Statele Unite a fost decisă în vederea unei conferinţe privind atitudinea guvernului român, considerată de guvernul american drept nesatisfăcătoare faţă de naţionalii americani şi interesele lor. În plus, guvernul meu intenţionează să dea o publicitate adecvată raţiunilor călătoriei mele.“**

Nicolae Titulescu

În 1925, Nicolae Titulescu va comunica la București că trusturile petroliere interesate se pregăteau în vederea unei ofensive puternice, la care “nu se ştie cum va rezista România”. * În același timp, adoptă la Washington, cu prilejul negocierilor datoriilor de război, o atitudine demnă, care reflectă o dorință de a ajunge la o reglementare a problemelor în relațiile bilaterale cu SUA în spiritul respectului reciproc. România avea la acea vreme o datorie către SUA de 45,5 milioane dolari, datorie pe baza căreia Statele Unite își permiteau să facă presiuni asupra guvernului român. Acesta însă nu se lasă intimidat și, prin vocea lui Titulescu, informează autoritățile americane că "din cauza marilor ei trebuinţe interne, din cauza schimbului ei defavorabil, România nu este încă azi în situaţia de a putea face guvernului american oferta de consolidare a datoriei ei, aşa cum ar dori", dar și că "România va evita şi în viitor, cu privire la datoriile ei pe urma războiului, orice act care ar putea crea Statelor Unite o situaţie de inferioritate faţă de ceilalţi creditori, chiar cu creanţe mai mari, ai României"; în schimb, "În asemenea condiţiuni, România crede a fi îndrituită să beneficieze şi ea de temporizarea momentană, pe care generozitatea americană şi dorinţa guvernului american de a vedea realizată stabilitatea economică a Europei, o acordă de fapt celorlalţi debitori ai Statelor Unite, prin lipsa unei cereri imediate de consolidare."** Un exemplu, așadar, de rectitudine, demnitate, dar și de diplomație, de care, evident, nu vom avea parte prea curând pe scena politică românească.

Pentru că vremea Oamenilor de stat a apus. O specie de "homunculus politicus", generată de paranteza încă deschisă a comunismului, conduce astăzi țara. Către dezastru. Dacă Ion I. C. Brătianu, Tancred Constantinescu și Nicolae Titulescu luptau pentru interesele Statului român, pentru protejarea și exploatarea resurselor Țării în interesul Țării, politicienii de azi găsesc soluții ingenioase de a servi pe tavă aceste resurse unor firme mici cu interese mari… Ca să se exonereze de vină, Guvernul trimite la Parlament legi redactate anume pentru aceste interese. Ce contează că sunt neconstituționale, că încalcă drepturi fundamentale, că vor avea ca urmare distrugerea mediului, a patrimoniului? Dacă le votează Parlamentul - alesul poporului, nu-i așa? - totul e în regulă…

Se vorbește mult în ultimul timp despre Legea distrugerii Roșiei Montane. Este vorba astăzi tot despre corporații, dar de data aceasta în colimator este aurul, nu petrolul. Mai rar se specifică însă faptul că această lege e… cel puțin două. În orice caz, proiectul minier de la Roșia Montană presupune atâtea modificări și derogări de la legile existente (în număr total aproximativ de 14), încât e de mirare (sau nu?) că una dintre legi, de pildă, cea referitoare la modificarea Legii Minelor, a trecut de Senat , de Consiliul Legislativ de pe lângă Parlamentul României, precum și de 7 (șapte) comisii ale Camerei Deputaților ‒ reunind un număr de 182 de deputați (!!!) ‒ care l-au avizat***. Așadar, noua specie de oameni politici propune două legi pentru spolierea resurselor Țării:

1. Proiectul de lege pentru modificarea Legii Minelor nr. 85/2003, adoptat cam de multișor (27 octombrie 2009) și cam în grabă de Senat , la propunerea a doi senatori (Ion Ruşeţ - PD-L  și Toni Greblă - PSD), după avizarea favorabilă de către Consiliul Legislativ, sub semnătura lui Dragoș Iliescu -, proiect care așteaptă actualmente și aprobarea Camerei Deputaților ‒ prin ale cărei șapte comisii a trecut, între 2009 și 2010. Pe scurt, această lege ar permite titularilor licențelor de exploatare - operatori economici să efectueze exproprieri în numele statului, prin derogare de la Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (a doua lege afectată de acest proiect legislativ, și nu doar sub acest aspect; de pildă, proiectul de lege specifică faptul că suma globală a despăgubirilor se stabilește prin hotărâre de guvern, în urma unei documentații depuse chiar de… operatorul economic ‒ recte RMGC ‒, și nu prin hotărâre judecătorească, după consultarea a cel puțin 3 experți etc., așa cum zicea la lege), și cuprinde multe alte prevederi neconstituționale (o analiză exhaustivă găsiți aici ). Acest proiect propune derogări și de la alte acte legislative, respectiv: OG 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic, Legea Fondului Funciar 18/1991, Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție, Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului ‒ deci încă cel puțin patru legi de la care se face derogare - și nu doar pentru RMGC, firește, ci și pentru toate companiile de profil care poftesc și vor pofti la resursele României.

2. Proiectul de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România - care favorizează într-un mod fără precedent o companie privată. Astfel, RMGC poate deveni concesionarul oricărui imobil necesar exploatării din perimetrul minier Roşia Montană asupra cărora statul român deţine un drept de proprietate, în 45 de zile și fără licitație publică; Agenția Națională de Resurse Minerale are obligația de a reconfigura oricând perimetrul licenței RMGC la cererea acesteia, în afara oricărei proceduri de reglementare etc. etc. (o analiză detaliată găsiți aici ). Această lege cuprinde și ea o serie de excepții și derogări de la alte acte normative, precum OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare (!), OUG nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, OUG 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente ‒ cel puțin 8 (opt) acte normative de la care se face excepție în favoarea unei companii private. Această lege ar urma să dea mână liberă Guvernului pentru a încheia acordul (anexă la lege) privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană , bazat pe o licență de exploatare ținută secretă…

Dacă analizăm până la ”măduvă” doar aceste două proiecte de legi și toate etapele prin care au trecut, toate persoanele care, teoretic, le-au trecut prin filtrul propriei gândiri de-a lungul ultimilor ani, vom obține o oglindă foarte fidelă a clasei politice actuale, o oglindă în care se vor reflecta laolaltă incompetența, prostia, reaua-voință, neglijența, cu un strop de interese financiare pe alocuri ‒ cu alte cuvinte, portretul noului "homunculus politicus"…

__________________________________________________________________________________________

* Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria românilor între anii 1918–1940, Editura Universității din București, 2001

** Cutia cu vechituri a lu' Potra: Nicolae Titulescu în Statele Unite ale Americii și Canada

*** Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic , Comisia juridica, de disciplina si imunitati , Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa , Comisia pentru politica economica, reforma si privatizare , Comisia pentru buget, finante si banci , Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara si servicii specifice  , Comisia pentru industrii si servicii (din păcate, cuprinsul avizelor nu este public pe site-ul Camerei Deputaților)