marți, 30 aprilie 2013

Alo, poeții! Vă dați jos la prima?

________________________________________________________________________
Poetry is, after all, a question of taste, like most aesthetical undertakings of the human spirit. And, as such, it is also subject to fashion, opinion makers and, of course, literary critics who draw the trends and canons of modern literature. In the meanwhile, the readers are left behind
________________________________________________________________________

Într-o bună zi, poeții și-au făcut bagajele și s-au dus. Nu cu pluta, că aia e mai lentă și poate fi ușor ajunsă din urmă și, eventual, răsturnată.

Au plecat cu trenul. Trenul Poeziei. Și-au împachetat frumos cuvintele, necuvintele, cuvințelele, și-au înghesuit în bagaje metaforele încărcate de sensuri, dar mai ales pe cele fără de sens, și-au făcut pachete și pachețele din forme fără fond și… duși au fost. Cu Acceleratul. Să nu cumva să-i prindă din urmă Publicul. Vulgul. Lui i-au lăsat rimele "facile", ritmurile "inutile", râzând de sus de el, lăsându-l pradă manelelor. Și romanțioșilor siropoși care învârt cuvinte zaharisite în melodii mieroase până la greață.

Mesajul social l-au lăsat hip-hopperilor, ca să mănânce și gura lor o pâine, căci, nu-i așa, Poeții, adevărații Poeți nu au ei treabă cu măruntele noastre probleme. Nici mesajul național nu încape în Poezia lor modernistă, postmodernistă și post-postmodernistă. Că l-a luat Vadim în brațe, nu-i chip să-l mai lase, iar Poeții, generoși, i-au lăsat lui exclusivitatea. Singurul care mai are tupeu să mai smulgă câte ceva din el este Becali, că Becali își permite să facă aroganțe. Poeții se respectă, nu fac ei d-astea.




Așadar, Publicul se hrănește, avid, din ce are la îndemână pe la TV, că timp de citit nu mai are. Și chiar dacă ar avea, foamea lui de mesaj, de Ceva-ul acela din poezia militantă nu-și va găsi ostoirea. Căci poezia socială și, mai ales, cea patriotică, e perimată. Caducă. Inutilă. Moartă. Poeții au îngropat-o de mult și se pare că nu mai au de gând s-o  dezgroape vreodată.

Poeții, adevărații Poeți, nu se mai coboară printre oameni, nu se încurcă ei cu cititorii de rând, de fapt nici nu au nevoie de cititori!
Ei merg mai departe, sus, sus, tot mai sus, cu Trenul Poeziei, pe Muntele Poeziei, către Turnul de Fildeș, să nu-i mai ajungă nimeni din urmă. Să nu mai priceapă nimeni nimic din poezia lor. Căci, nu-i așa, acesta este Scopul Artei: să fie pricepută doar de artiștii cu viziuni artistice. Și aplaudată de academicienii cu pregătire academică.

Nu (mai) contează că odinioară artiștii, poeții zămisleau din vârful penei revoluții. Răsturnări. În viața și cugetul omului de rând.
Nu (mai) contează că în istoria literaturii curentele contradictorii se succed,  înlocuindu-se unul pe celălalt, într-o firească și intrinsecă dialectică.
Neclintiți sunt Poeții. Ei își urmează vocația lor, drumul lor comod ‒ de acuma bătut și răs-bătut îndelung de atâția alții înaintea lor ‒, așternând pe hârtie sau, mai nou, pe ecran cuvinte goale ce nici măcar din coadă nu mai sună. De fapt, nu mai sună de pe nicăieri. Nu mai spun nimic, de mult. Tone peste tone peste tone de hârtie irosită, site-uri întregi gemând de o proză grea, cu fraze frânte aleatoriu întru iluzia de "vers alb".

Nu (mai) contează că post-postmodernismul și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul și are de mult nevoie de un "refresh". Oricare ar fi acesta. Chiar și reîntoarcerea la rigorile clasicismului.

Nu contează că Măria Sa Publicul se uită la poezia post-postmodernistă ca la un cadavru în putrefacție. La propriu. Pe verificate. Luați un volum de poezie contemporană, la întâmplare, și ieșiți cu el pe stradă. Citiți din el trecătorilor. Observați dezgustul și uluirea: "asta e poezie?". Excepțiile sunt atât de puține, că nu fac, vorba aceea, decât să confirme regula. Dar, mă rog, omul de pe stradă nu face parte din mediul "academic", nu este un "intelectual rasat", așa că ce știe el. E prost. Incult. Insensibil.

Nu contează că Publicul vrea înapoi melodia din poezie și rostul din cuvinte.  Poeții își văd de călătoria lor abstractă și înaltă în trenul care îi poartă tot mai departe de lume și de rosturile ei, de-a pururi nesinchisindu-se de Cititor, de omul de rând, și citindu-se doar ei între ei, dacă și când apucă. Și, mă rog, mai luând din când în când premii de la intelectualii academicieni, care au ei studii academice și pricep mai bine decât cititorii ‒ ăia câți mai sunt. Ăia puțini care se încăpățânează să mai caute Poezia într-un volum de poezie…
Alo, Poeții, vă dați jos la prima?

4 comentarii:

  1. Claudiu, eu nu prea citesc, că-s așa, mai semidoctă, cum zisei și la profil :D Doar mă bag în seamă și, evident, critic. De aceea mi-am și făcut un blog AntiTot ;) . Într-o zi trebuia să fiu și contra poeziei - mă rog, nu împotriva întregii poezii, ci doar așa, selectiv și subiectiv , după bunul meu plac. Așa cum tot după bunul plac al unora sau al altora (persoane importante, nu spui cine) sunt etichetate drept poezii texte care nu au absolut nici o substanță și sunt foaaarte departe de POEZIE.

    P.S. În semidoctismul meu, fac încercări disperate de a citi și texte din astea, înțelese doar de intelectuali, academicieni și, firește, de Poeții Înșiși. Dar, cum sunt și semiintelectuală pe deasupra, acestea nu sunt, evident, tocmai pe gustul meu. Excepțiile sunt atât de rare, încât nu fac decât să confirme regula, vorba aceea...

    RăspundețiȘtergere
  2. ești atât de defensivă încât nici nu știu de unde s-ar putea începe un dialog normal pe marginea a ceea ce ai scris aici. cred că de fapt problema e că ai certitudini imuabile :). iar când e vorba de certitudini, poezia (chiar și nenorocita asta de poezie contemporană pe care, dacă ar fi să mă iau după tine, n-o mai înțeleg decât Marii Preoți) devine complet opacă - ea lucrează întotdeauna cu incertitudinea, cu orice formă de căutare, cu dorința înflăcărată de a depăși obstacolele (după cum ar fi spus Baudelaire). citește și altceva decât ce găsești pe internet. ăsta e singurul sfat onest pe care ți-l pot da, că doar n-o să mă apuc acum să-ți dau liste de lectură. și încearcă, te rog, să nu te îndrepți spre poezia făcută de oameni de astăzi cu atâtea certitudini și prejudecăți. nu te vor ajuta la nimic

    RăspundețiȘtergere
  3. Claudiu, scuză-mă, dar cam asta e reacția mea când sunt luată peste picior.
    Nu mi se pare că "un dialog normal" pe marginea unui articol începe cu o întrebare insinuant-ironică la adresa autorului. Și nu e vorba despre nu știu ce artă a comunicării aici, ci doar despre reguli elementare privind inițierea unui dialog. Care dialog nu mi se pare că l-ai căutat.
    Dar trec peste asta și merg mai departe: nu e vorba despre certitudini, incertitudini, sau prejudecăți, ci doar despre niște constatări, fapte de istorie, critică și teorie literară rezumate în câteva cuvinte ‒ pentru tot omul, nu doar pentru "inițiați" ‒ și, firește, unele păreri. Care nu sunt doar ale mele. Și care, evident, nu corespund cu ale tale. Părerile mele exprimate în articol sunt verificate de-a lungul anilor la nivelul cititorilor ‒ altfel nu mi-aș fi permis să mă refer la public ‒ începând de la persoane cu 10 clase (făcute pe vremea mea, când nu intrai la liceu dacă nu știai limba română) până la licențiați în Litere. Cu volumele de poezii în față. De aceea am și lansat provocarea cu ieșitul pe stradă cu poeziile contemporane, negustate (aproape) de nimeni. Mă rog, în afară de cei menționați, desigur. Dar și în rândul lor bănuiesc că ipocrizia este destul de mare. Și dictată de diverse interese de moment.
    Cât privește opacitatea, căutarea, obstacolele etc. etc. etc., crede-mă că operez cu ele ani de zile. Ba chiar, ca să vezi, am dat și lecții! Eu știu că omul cât trăiește învață, dar pe cuvântul meu că nu m-ai învățat nimic nou.
    Sfatul tău "onest" ‒ ca și condescendența aferentă ‒ cade fix ca nuca în perete, că doar nu-ți imaginai că am citit trei poezele pe net și am început să-mi dau cu părerea! Sau îți imaginai? Mă rog, în cazul ăsta e problema ta, dacă n-ai înțeles ironia din comentariul meu anterior. Cum însă sunt sigură că ai înțeles-o (mă bazez pe inteligența ta ;) ), nu pot interpreta sfatul tău și aluzia la "lista de lecturi" decât ca pe o ironie gratuită, sau, mai grav, rău intenționată :(.

    P.S. Așa cum am spus, nu e vorba despre certitudini sau prejudecăți, și, chiar de ar fi, chiar nu am nevoie ‒ spre deosebire de alții ‒ ca ceea ce scriu / gândesc să mă "ajute" la ceva. Cel puțin nu așa cum ar crede alții...

    RăspundețiȘtergere