DEPRECIATORII

_________________________________________________________________________

Romanian translation agencies and publishing houses are forever mocking the translators: they pay their collaborators the most ridicule rates  and/or, quite often, do not pay them at all. This is the case of  Laura Frunză, translator for the RAO Publishing House, who was cheated by the company.

_________________________________________________________________________

Protest faţă de editurile rău-platnice: RUŞINE, RAO!

Cu câţiva ani buni în urmă, am primit spre traducere un material care cuprindea o lungă enumerare de termeni despre care – în cea mai mare parte – nu ştiam cu ce se “mănâncă” nici în română, darămite într-o limbă străină.

Tariful meu era pe atunci 100.000 lei / pagină. Bucăţica din lucrare cuprinzând termenii sus-menţionaţi avea o jumătate de pagină. O zi întreagă de muncă am dedicat acelei jumătăţi de pagină. Am răscolit toate dicţionarele din casă, am încins Internetul căutând cuvinte pe care nu le găsisem în nici un chip, nicăieri. Au fost, poate, cei mai munciţi 50.000 de lei din viaţa mea…

Nu-mi pare rău, nici nu mă plâng. Traduc cu pasiune, iar episodul de mai sus – sunt convinsă că toţi traducătorii trec prin astfel de episoade – a fost o experienţă întregitoare pentru mine, un prilej de evoluţie şi de învăţătură bună pentru mai târziu. În orice caz, pentru un traducător care se respectă, toată această muncă de informare, de documentare, este implicită. “It comes with the territory”, cum zic englezii. Iar satisfacţia lucrului bine făcut o depăşeşte cu mult pe cea materială.

Totuşi, această satisfacţie nu îţi pune pâine pe masă. Nici nu poţi plăti cu ea factura la curent, la Internet, ori la oftalmologul la care te duci alarmat, când în ochi ai o ceaţă albă de la zilele, nopţile muncite cu ochii în monitor şi în cărţi, cu presiunea termenului de predare în coaste (toate lucrările trebuie predate IERI, desigur, n-am înţeles niciodată de ce beneficiarii se trezesc mereu azi că au nevoie de o lucrare de tradus ieri!).

Aşadar, cum noi nu putem trăi doar din satisfacţii intelectual-spirituale, voi, beneficiarii muncii noastre, sunteţi DATORI să ne plătiţi. Măcar la timp, dacă nu sunteţi în stare să ne plătiţi pe măsura muncii noastre!

Stimaţi patroni de edituri şi birouri de traduceri, la voi acasă, când chemaţi instalatorul, acesta vă taxează 30 de lei doar pentru CONSTATARE. Tot pentru constatare, un specialist IT vă taxează 20-30 de lei, iar băiatul care vă repară maşina de spălat tot cam atât, tot pentru o simplă constatare. Scoateţi din buzunar aceşti bani, obligat-forţat? Îi scoateţi, căci nu aveţi încotro! Multe lucruri din viaţa voastră personală atârnă de serviciile acestor specialişti, nu-i aşa?

Desigur, buna funcţionare a calculatorului vostru ori a maşinii voastre de spălat poate fi vitală şi merită doar pentru constatare 30 de lei, apoi + n lei pentru reparaţie. Şi e corect aşa, BENEFICIEZI DE UN SERVICIU, ÎL PLĂTEŞTI! Simplu! Aşa zice morala, aşa zice omenia, aşa zic legile economiei, aşa zice LEGISLAŢIA în vigoare oricând, oriunde.

Dar voi, voi DEPRECIATORI ai muncii noastre, voi, SAMSARI de materie cenuşie, nu prea aveţi voi treabă cu legea, când e vorba de cei care TRUDESC ZI ŞI NOAPTE PENTRU VOI, pe 2 lei (aproape la propriu), ca să vă umple VOUĂ buzunarele, nu-i aşa? E COMOD să exploatezi munca şi pregătirea îndelungată a unui om, să-i promiţi că-l plăteşti – cu o sumă umilitoare de altfel, PUŢIN mai mare decât cea percepută pentru o simplă TEHNOREDACTARE – să profiţi de buna lui credinţă şi de lipsa de experienţă cu ŢEPARI ca voi, să-l furi pe faţă, să-l amâni la infinit cu plata, să-l porţi prin tribunale, iar la urma urmelor tot TU să câştigi, căci, nu-i aşa, eşti mare şi serioasă editură!

Ruşine să vă fie, depreciatori ai muncii noastre!

Ruşine, Editura RAO ! Ruşine, Editura Tritonic! Ruşine Tradimas Oradea! Ruşine tuturor editurilor şi birourilor de samsari ce îşi spun, pompos, agenţii de traduceri! Ruşine tuturor celor ca voi!

Împreună cu Bogdan Bărbieru , împreună cu blogul ourjapan , mă alătur azi celor care protestează, alături de Laura Frunză, faţă de practicile imorale, ilegale ale editurii RAO vis-à-vis de colaboratorii săi.

Sunt alături de voi, sunt alături de toţi cei ţepuiţi de edituri şi de birouri de traduceri, mă alătur acestei cauze şi voi participa la orice acţiune care va duce la triumful adevărului şi al dreptăţii. Să nu-i mai lăsăm pe aceşti depreciatori ai muncii noastre, pe aceşti ŢEPARI, să-şi bată joc de noi la nesfârşit, pe munca noastră!

ACTUALIZARE 1:

27 mai 2012, ora 16:15

Am publicat azi pe Facebook următoarea notă, în urma altui semnal negativ legat de editura rău-platnică RAO. V-o aduc la cunoştinţă şi aici şi vă invit la o minimă acţiune. Revin mai jos cu ceva mai concret, o cauză şi o insignă anti-RAO.

Reproduc mai jos scrisoarea deschisă a Ceraselei Barbone, traducătoare la editura RAO, care (și ea, alături de alți traducători) s-a lovit de practicile neonorante și dezonorante ale acestei edituri ce și-a făcut un obicei din a nu-și plăti traducătorii. Scrisoarea este preluată de pe blogul lui Alexandru Laszlo și vă rog să o dați mai departe, mulțumindu-vă anticipat pentru acest gest de solidaritate față de cei amăgiți de RAO.

Vă reamintesc că acesta nu este un caz singular, ci o practică obișnuită a acestei edituri - a se vedea și articolul meu "Depreciatorii", în care mi-am exprimat sprijinul pentru Laura Frunză - o altă traducătoare înșelată de RAO - în lupta sa cu această editură.

Cris A.

P.S. Zic eu că nu ar strica și un boicot față de această editură. Că tot se apropie Bookfestul... Am creat şi o insignă RUŞINE, RAO!, pe care o puteţi purta la fotografia de profil de pe Facebook. O găsiţi aici.

Scrisoare deschisă Directorului Editurii RAO

Nu vă cunosc personal şi, cu siguranţă, nici nu-mi doresc să se ivească o astfel de ocazie. Am vorbit doar o dată la telefon, pe 2 februarie 2012, cînd m-aţi sunat să mă rugaţi, după ce v-aţi pus cenuşă în cap fiindcă nu m-aţi plătit pentru cărţile traduse pentru editura RAO, să vă trimit un CV şi să vă restitui originalul ultimei cărţi pentru a putea aplica la un proiect de finanţare a traducerilor. V-am răspuns cordial, v-am trimis CV-ul aproape imediat şi a doua zi am făcut un efort să mă întîlnesc cu un trimis din partea editurii să-i dau cartea, înţelegînd că doriţi să reluaţi colaborarea cu mine, iar eu spunîndu-vă că ea este posibilă numai în condiţiile în care primesc toţi banii. M-aţi asigurat că acest lucru se va întîmpla.

Singurul lucru care s-a întîmplat de atunci a fost că în martie, prin doamna de la contabilitate, mi-aţi propus o eşalonare de plăţi, care s-ar fi întins cam pe un an de zile şi care presupunea achitarea unei rate lunare, iar singura rată pe care am primit-o pînă acum a fost jumătatea sumei propuse pentru luna martie, respectiv contravaloarea a 10% din suma totală pe care mi-o datoraţi.

Colaborarea noastră a început în decembrie 2007 şi, iniţial, lucrurile s-au desfăşurat normal. Primele trei contracte, cred, au fost semnate şi de mine şi de dumneavoastră, eu v-am predat traducerile, uneori cu mult înainte de termenul limită, dumneavoastră mi-aţi plătit cu o întîrziere care varia de la 3 luni la 1 an. Apoi eu am continuat să semnez contractele şi să predau la termen traducerile, dumneavoastră nu le-aţi mai semnat şi nu m-aţi mai plătit. Şi, ca urmare, nu v-am mai predat ultima traducere (este vorba de Durante de Andrea De Carlo, pe care ar fi trebuit să v-o predau pînă pe 15 octombrie 2010) şi atunci s-a încheiat şi colaborarea noastră.

Comiteţi două abuzuri pentru care nu sînteţi sancţionat. Faptul că vă permiteţi să nu semnaţi un contract este un abuz şi abuzaţi de încrederea pe care traducătorii, unii de dragul muncii, alţii de dragul banilor, alţii de dragul amîndurora, continuă să v-o acorde. Şi nu semnaţi pentru că astfel nu puteţi fi dat în judecată de traducătorii pe care nu-i plătiţi. Şi pentru că ştiţi că nu-i veţi plăti, vă asiguraţi spatele nesemnînd contractele. Nici o instanţă nu se uită la noi, traducătorii, fără să avem acele hîrtii la mînă care, desigur, par o formalitate, dar care devin extrem de importante în eventualitatea unui litigiu. Pe care îl evitaţi cu şmecherie, cu fofileală, cu băgat capul în nisip.

Al doilea este faptul că nu plătiţi. Aşa se face că ajungeţi să nu respectaţi efortul traducătorilor, cărora le oferiţi nişte tarife mizerabile (de cînd colaborez şi cu alte edituri, ştiu că ale editurii RAO sînt printre cele mai mici de pe piaţă) şi pe care fie nu-i plătiţi deloc, fie îi plătiţi cu întîrzieri inadmisibile. Fie îi plătiţi ca să stingeţi un scandal de o amploare considerabilă în mediul online, dar nu şi pentru că vă revine această obligaţie.

Există Copy.ro (cu care am semnat şi eu, de curînd, un mandat de gestiune a drepturilor de autor) care ar trebui să vă preseze să vă respectaţi obligaţiile contractuale, şi ştiu că fac acest lucru, dar nici ei, în absenţa contractelor semnate de editură, nu ne pot reprezenta în instanţă.

În concluzie, vă recomand să vă fie ruşine. Că îndrăzniţi să vă lăudaţi cu faptul că “De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri din România”, cînd ştiţi că înşelaţi şi minţiţi, că închiriaţi unul dintre cele mai mari standuri la Tîrgul Gaudeamus, dar nu vă plătiţi traducătorii, că vă situaţi, după eveniment, în top zece vînzări, dar nu vă plătiţi traducătorii.

Ştiu că n-o să vă cutremuraţi citind aceste rînduri şi că veţi continua să patronaţi o afacere construită pe înşelătorie şi minciună, nepăsîndu-vă că noi, traducătorii, muncim pentru dumneavoastră fără să fim plătiţi. Ce afacere profitabilă, nu?

Şi fiindcă nu puteţi fi sancţionat printr-un proces juridic pentru înşelătoria pe care o practicaţi cu dezinvoltură, eu am obligaţia morală să vă trec prin furcile caudine ale unui proces public, prin care să-mi apăr, chiar şi numai simbolic, drepturile de autor.

Cu lipsă de admiraţie,

Cerasela Barbone

ACTUALIZARE 2:

27 mai ora 17:00

Am creat o insignă anti-RAO, pe care vă invit să o purtaţi pe Facebook. Mulţumesc tuturor celor care se alătură acestui protest.