marți, 9 decembrie 2014

Strada Clemenceau nr. 9. Sediul istoric al PNŢCD. Pe urmele adevărului

__________________________________________________________________
There is a politician who really thinks he represents PNŢCD just because he has some legal papers to prove it (although he was never elected in a proper congress): the lawyer Aurelian Pavelescu - who is trying these days to sell the party's real estates, quite contrary to the law.
___________________________________________________________

Din culisele unei vânzări controversate: 



Aurelian Pavelescu, preşedintele juridic al PNŢCD, şi-a anunţat recent intenţia de a vinde sediul istoric al partidului, din Strada Clemenceau nr. 9. Faţă de această decizie, peste 50 de ţărănişti au protestat în 4 decembrie a.c., considerând preconizata vânzare un atentat la memoria Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.

 1. Scurtă istorie a clădirii din Str. Clemenceau nr. 9




_____________________________________________

_____________________________________________



În rezumat – căci povestea e lungă, ca şi istoria PNŢCD şi a oamenilor care au făcut-o – în acest imobil a funcţionat cândva, înainte de comunişti şi de regimul lor totalitar, ziarul ţărănist Dreptatea. Aici şi-a găsit locul şi tineretul ţărănist, precum şi Clubul PNŢ, în perioada interbelică.  
"Balconul lui Maniu" aparţine acestei clădiri – din care în 1947 Corneliu Coposu a fost ridicat şi arestat de comunişti.
Aşa cum bine au observat multe persoane (membri şi ne-membri ai PNŢCD), toate aceste date, în oricare altă ţară (civilizată) ar fi fost de ajuns pentru a impune acestei clădiri un regim special: cu sau fără ţărănişti şi indiferent de proprietar, ea ar fi trebuit să adăpostească, fie şi doar într-un colţişor, un muzeu al Partidului Naţional Ţărănesc.  Şi cu certitudine îşi merita titlul de monument istoric – deţinut, de altfel, o vreme, apoi subit retras.

2. Starea fizică a imobilului




E adevărat, elegantul imobil din Clemenceau nr. 9 nu e în cea mai bună "formă fizică": geamuri sparte, uşi stricate şi Dumnezeu ştie ce o fi înăuntru – căci din afară NU pare nicidecum a fi în starea de degradare descrisă de preşedintele juridic al PNŢCD, Aurelian Pavelescu: acoperişul nu e "distrus complet", zidurile nu par a fi "furate", iar clădirea NU a fost nicidecum afectată de cutremurul din '77. Nici n-avea cum, căci a fost consolidată după cel din 1940. În orice caz, ea a fost expertizată în anii '90 şi NU se află pe lista clădirilor cu risc seismic.

Cu alte cuvinte, deşi are destui ani peste sută, clădirea (datând de la 1889) este solidă şi poate fi utilizată bine-merçi în orice scop, după renovare. Şi, aşa părăginită cum e, valorează o avere. Voi lăsa aici să vorbească experţii imobiliari, dar pare-mi-se că aprox. 900 mp de clădire (desfăşuraţi pe 300 mp de teren), fix în spatele Hotelului Hilton, valorează MULT mai mult decât preţul de 400.000 Euro, cu care preşedintele juridic al PNŢCD "susţine" că vrea să vândă acest imobil. Dar şi fără a fi expert imobiliar, am găsit pe net un preţ rezonabil al zonei (cel mai mic, pentru terenuri), care se învârte în jur de 1000 Euro / mp. Adică, numai terenul ar valora circa 300.000 de Euro...



3. Starea juridică a imobilului


Desigur, istoria de peste 100 de ani a clădirii a înregistrat multe schimbări în statutul juridic al acesteia. Şi, fireşte, imobilul a avut mai mulţi proprietari. Cred că este însă de ajuns să menţionez câte ceva din istoria recentă. Pe scurt, clădirea confiscată de comunişti, aflată în domeniul public al statului, a ajuns în 2001 în administrarea RAAPPS. La vreo 2 ani (când preşedinte al PNŢCD era Gh. Ciuhandu), PNŢCD a iniţiat procedurile de retrocedare. Aceste proceduri s-au încheiat în timpul preşedinţiei lui Marian Petre Miluţ (care era secondat de prim-vicepreşedintele Aurelian Pavelescu), în 2009.
Toate bune şi frumoase, până la vânzare. Pentru că Aurelian Pavelescu, actualul preşedinte al PNŢCD, deşi e (mare) avocat, ori a uitat, ori n-a aflat, ori, mai grav, a ignorat, când a hotărât vânzarea acestui imobil, faptul că, după toate aparenţele, LEGEA INTERZICE ACEASTĂ VÂNZARE.
Este vorba despre Legea Finanţării Partidelor Politice nr. 334/2006, care la Art. 12, al. 1, par. f) zice că partidele se pot finanţa din "înstrăinarea terenurilor şi clădirilor din patrimoniu, dar numai după cel puţin 10 ani de la înregistrarea în patrimoniu, cu excepţia partidelor politice aflate în curs de dizolvare".
Aşadar, în cazul de faţă, dat fiind faptul că imobilul a (re)intrat în patrimoniul PNŢCD în 2009 – dată la care figurează ultima "înregistrare în patrimoniu" – probabilitatea este foarte mare ca acest imobil să nu poată fi vândut (legal) înainte de anul 2019!
Desigur, alte detalii pălesc în faţa acestei foarte probabile ilegalităţi a vânzării preconizate. Detalii precum apartenenţa clădirii din Clemenceau nr. 9 la  zona 28 de protecţie a monumentelor istorice (unicat la nivel internaţional, grad deprotecţie maxim) – fapt ce implică un regim special de vânzare – cu documentaţii suplimentare şi aprobări speciale. De la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, de pildă.


Nu am cunoştinţă dacă avocatul A. Pavelescu a pornit demersurile necesare în sensul de mai sus, nu am dispus de timp să verific, dar, desigur, se poate afla destul de uşor. În orice caz, asta ar fi, probabil, ultima problemă în cazul vânzării sediului istoric al PNŢCD. Care  vânzare deocamdată pare a fi ilegală.
La toate acestea se adaugă, în sfârşit, faptul că, potrivit statutului PNŢCD, această vânzare nu poate avea loc fără a avea aprobarea forurilor de conducere ale partidului.
Iar despre conducerea partidului va fi vorba în rândurile următoare.

4. Starea juridică a PNŢCD "oficial"


Nu am să insist pe toate detaliile legate de situaţia juridică a PNŢCD din 2008, când Miluţ a refuzat să părăsească scaunul lui Corneliu Coposu, la cererea congresului partidului, care a ales un alt preşedinte.
Am să mă refer strict la situaţia actuală a PNŢCD, lăsând deoparte faptul că toţi preşedinţii aleşi şi realeşi, confirmaţi, reconfirmaţi sau neconfirmaţi, recunoscuţi sau nerecunoscuţi de membrii partidului – toţi au fost contestaţi în instanţă, ceea ce a dus la nenumărate procese "PNŢCD versus PNŢCD".
Ei bine, cu toate acestea lăsate deoparte, situaţia preşedinţiei PNŢCD stă în felul următor:
În 2010, aripa Pavelescu a PNŢCD a organizat un congres în cadrul căruia a fost ales preşedinte Aurelian Pavelescu. După "lupte seculare" prin instanţe, acesta a obţinut recunoaşterea juridică şi ştampila oficială aferentă, cu înregistrare la Registrul Partidelor Politice (RPP), cu tot. În care RPP a fost înregistrat şi Biroul Naţional de Conducere (BNC) oficial al PNŢCD.
Din nou, toate bune şi frumoase, doar că menţionatul BNC – oficial, juridic şi înregistrat la RPP – l-a exclus pe Aurelian Pavelescu din PNŢCD, în vara lui 2013. Din acel moment, Pavelescu şi-a pierdut, de facto, calitatea de preşedinte al PNŢCD – şi, deci, şi pe cea de reprezentant al partidului în relaţiile cu terţii. Inclusiv – nu-i  aşa? – cu eventualii cumpărători de sedii de partide istorice.
Dar să fiu (peste măsură de) binevoitoare şi să nu iau nici hotărârea de excludere în calcul, tot mai rămâne (cel puţin) o problemă. Mare. Şi anume aceea că, tot conform statutului PNŢCD (înregistrat oficial la Tribunal), mandatul lui Pavelescu de preşedinte al partidului a expirat în vara asta (iulie 2014). Ca atare, preşedintele juridic trebuia să se realeagă într-un congres legal, statutar şi juridic.
E adevărat, Pavelescu a făcut vreo trei congrese din primăvara lui 2013 până în toamna lui 2014 – convocate cu Dumnezeu ştie ce BNC şi / sau conduceri judeţene interimare, ad-hoc. Însă nici unul dintre aceste congrese nu este înregistrat la Registrul Partidelor Politice. Deci, eventuala conducere aleasă în cadrul vreunuia dintre ele nu este nici juridică, nici oficială şi, prin urmare, nici legală.  


Iată, deci: din datele de mai sus rezultă că "preşedintele juridic şi oficial al PNŢCD" nu prea mai este nici juridic, nici oficial, nici prea... legal. Şi, ca atare, NU poate tranzacţiona patrimoniul partidului pe care îl conduce – în virtutea inerţiei. Căci în virtutea legii şi-a cam pierdut de mult orice calitate în PNŢCD. Cel puţin teoretic. Căci, practic, Doamna Justiţie este oarbă şi împarte dreptatea... orbeşte, nu-i aşa?

2 comentarii:

  1. In mod evident partidul dumneavoastră nu are capacitatea financiară sa viabilizeze acest imobil si va întreb cu uimire : de ce va doriți dumneavoastră menținerea in paragină a unui imobil care ar putea fi redat cu mândrie Bucureștiului de un bun gospodar?

    RăspundețiȘtergere
  2. Problema este chiar aceasta: noi am dori să-l păstrăm şi să-l reabilităm, eventual să amenajăm acolo un muzeu. În orice caz, să rămână în patrimoniul partidului, nu să fie vândut pentru diverse alte scopuri, cel mai probabil comerciale...

    RăspundețiȘtergere