joi, 5 martie 2015

Reacţiile la Decizia CCR privind ora de religie: manipulare, diversiune şi şantaj emoţional în serie


Interesantă îmi pare, dintru început, absenţa totală a oricărei informaţii în privinţa noilor reglementări privind ora de religie pe prima pagină a site-ului oficial al Ministerului Educaţiei. Asta în condiţiile în care mâine expiră termenul de depunere a cererii pentru înscrierea la ora de religie şi în plin scandal (forţat şi inutil) pe această temă. Interpretare subiectivă: MEN conspiră pentru ca elevii să nu beneficieze de ora de religie. Interpretare obiectivă: MEN nu prea ştie de capul lui în general şi în acest caz particular; sau, şi mai rău, nu-l interesează (Decizia CCR a fost dată în noiembrie 2014, suntem în martie 2015 – Q.E.D.)

În schimb, pe site-ul Patriarhiei   am găsit foarte repede luarea de poziţie a BOR în privinţa Deciziei Curţii Constituţionale care a admis excepţia de neconstituţionalitate a articolului din Legea Învăţământului care prevede că dacă vrei să NU faci religia trebuie să faci o cerere. Reţin din comunicatul Patriarhiei (cu comentariile mele subiective între paranteze):



Referitor la atitudinea de conştiinţă, se deduce că decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014 transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor (aşa era şi până acum, conform legii, nu vreunei decizii a CCR sau a altcuiva), doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare (GREŞIT: Art. 46 (7) din Legea Educaţiei prevede că minorităţilor naţionale "li se asigură, la cerere, şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective"). Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive (= o foaie de hârtie semnată) pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie (aşa cum este garantată şi libertatea conştiinţei).

Subliniez, cu totul şi cu totul obiectiv, faptul că, în cazul minorităţilor, acestea trebuie să semneze dacă vor să DA, în vreme ce în cazul opţiunii pentru ora de religie trebuia să semnezi dacă voiai să NU. CCR practic rectifică o eroare strecurată în Legea Educaţiei. Atât şi nimic mai mult. NU este vorba de scoaterea religiei din şcoli, NU este vorba de vreun atentat la identitatea naţională, la religia, tradiţia, istoria, cultura, spiritualitatea poporului român în general şi a elevilor români în particular.

Dar cea mai grozavă sperietoare mi se pare aceea cu cei 6000 de profesori de religie ce vor rămâne fără loc de muncă – ăsta da atac "la os": atac la pâinea cea de toate zilele a unor cadre didactice şi aşa insuficient plătite. Ei bine, până ieri, 4 martie, se înscriseseră la ora de religie cca 1.700.000 de elevi. Împărţiţi la 6000 de profesori înseamnă că fiecărui profesor îi va reveni un număr de 283,33 elevi. Or fi, oare, suficienţi, pentru ca profesorii să-şi continue în pace activitatea în sistemul de învăţământ, ca şi până acum? Mă hazardez să spun că da...

Personal mă mir cum a înghiţit atâta lume o astfel de manipulare construită destul de slăbuţ, cum de (aparent) prea puţină lume pricepe deturnarea sensurilor, diversiunea cvasi-generală şi şantajul emoţional: Brâncoveanu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Biserica, Valorile noastre strămoşeşti, Binele care învinge Răul etc. etc. Toate acestea nu ni le ia nimeni. Hotărârea CCR nu are a face cu nimic din toate acestea, nu neagă, nu interzice, nu pune la îndoială valorile şi principiile pe care s-a clădit poporul român! Iar faptul de a forţa un scandal naţional pe această temă mi se pare un atentat la bunul simţ şi la inteligenţa românilor. La fel şi campaniile pro şi contra semnării cererii. Bănuiala mea este că românii nu îşi vor lua decizia în urma lor, ci în urma consultării cu propria conştiinţă.

Închei cu totul şi cu totul subiectiv, mărturisind că, dacă pe vremea când am făcut eu şcoală aş fi avut această şansă de a face o simplă cerere pentru a studia religia, aş fi profitat de ea cu bucurie. N-am avut-o. Azi ea există. Profitaţi de această libertate, depuneţi (sau nu!) o banală hârtie, nu vă mai risipiţi energiile în dispute inutile! Hai că se poate!
__________________

ACTUALIZARE: În data de 28 februarie 2015, Consiliul Consultativ al Cultelor din România a dat un comunicat (semnat, la prima poziţie, de însăşi Biserica Ortodoxă Română) care, în mod ciudat, nu a fost adus în discuţie de nimeni, nici măcar de reprezentanţii BOR pe care i-am văzut pe la televizor. În două cuvinte, Comunicatul precizează că Decizia CCR 669/12.11.2014 e bună. Mai pe larg:

"Consiliul Consultativ al Cultelor din România a constatat că decizia Curţii Constituţionale a valorificat următoarele principii:

- statutul constituţional particular al învăţământului religios, organizat şi garantat de în şcolile de stat, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult (art. 32 alin. 7 din Constituţia României);

- dreptul părinţilor şi tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituţia României),

- importanţa libertăţii de religie şi conştiinţă, care implică în mod necesar iniţiativa proprie a persoanei în toate problemele care privesc religia şi conştiinţa (pct. 19 al motivării deciziei Curţii Constituţionale nr. 669/2014, în interpretarea art. 29 alin 1 din Constituţie)."




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu