marți, 23 decembrie 2014

Revoluţia română la un sfert de veac. Politologul Ion Varlam despre Discursul de la Timisoara al Presedintelui Klaus Johannis

_________________________________________________________________________
Ion Varlam, Magister Ex Scientiae Politicae, on Klaus Iohannis' speech in Timişoara, on the 16th of December 2014, the 25th anniversary of the Romanian Revolution.
_________________________________________________________________________

În 16 decembrie 2014, la 25 de ani după Revoluţie, preşedintele Klaus Iohannis a ţinut la Timişoara următorul discurs:

Vă prezint mai jos poziţia vis-a-vis de acest discurs a domnului Ion Varlam, Secretar-General al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Magister Ex Scientiae Politicae:


Ion Varlam,
Preşedintele Comitetului Interimar de Conducere
al PNŢCD
Dac'am spune cà acest discurs este remarcabil am fi total lipsiti de simtul modestiei. Pentru cà nu face decât sà reia ceea ce noi spunem si scriem de peste douàzeci de ani, dupà cum bine stiu cei care ne-au umàrit luàrile de pozitie. Nu ne-am întâlnit niciodatà si nu credem cà a avut cunostintà de textele politice pe care le-am publicat. Nici cunostinte comune nu cred sà avem, care sà-l fi putut influenta pornind de la ideile noastre. Presupunem deci cà Johannis a ajuns prin mijloace proprii la analize, interpretàri si concluzii care se suprapun, în mare, cu ale noastre. Acest lucru nu poate decât sà ne bucure, deoarece constituie o validare a îndreptàtirii vederilor si a rationamentelor noastre de càtre o judecatà independentà. Dar este dureros sà constati câtà vreme le trebuie altora sà descopere fenomene sau sà vadà fapte pe care tu le identifici imediat. Pentru cà decalajul dintre perceptia ta si întelegererea lor are ca efect întârzierea capacitàtii de a actiona la timp asupra celor ce se petrec. Rezultatul este cà nu mai poti schimba situatiile impuse prin faptul împlinit pe care trecerea timpului si obisnuinta le transformà în realitàti acceptate dacà nu neapàrat ireversibile.


Singurul punct esential asupra càruia suntem în total dezacord cu noul presedinte este pozitia fatà de trecutul comunist pe care D-nia sa declarà trebuie sà-l asumàm. Asumarea acestuia de càtre toti românii este aberantà si, ca atare, absolut inadmisibilà. România comunistilor nu a fost România autenticà, România noastrà, cea contruità prin sângele vàrsat vreme de veacuri pentru realizarea aspiratiilor înfàptuite prin Marea Unire din 1918. A fost o falsà Românie a celor care înfàptuiau la fata locului proiectul politic al altui stat. Un stat ràmas în faza expansiunii coloniale, pentru care cucerirea si anexarea de noi teritorii si obliterarea identitàtii nationale a populatiilor subjugate constituie si astàzi obiective prioritare ale politicii sale externe, dupà cum bine ne-o dovedesc cele petrecute recent în Transnistria şi în Georgia precum si ceea ce are loc acum în Ucraina.
Trecutul comunist este un trecut stràin de noi si cei care au contribuit la faptele din care a fost alcàtuit acest fals istoric sunt înainte de toate vinovati de înaltà tràdare, deoarece încà înainte de a fi pusi la putere de càtre Stalin cunosteau destinul pe care ni-l hàràzea Cominternul, a càrui filialà localà era PCR. Trecutul României care s’a încheiat odatà cu pràbusirea sistemului politic care a fost expresia politicà a crimei organizate nu le apartine românilor, care au fost prizonierii lui si nu pot prin urmare în niciun chip sà-l asume.

Am sustinut si vom sustine constant cà Procesul de la Nueremberg si denazificarea sunt paradigmele obligatorii ale procesului comunismului si ale restauràrii democratiei în tara noastrà. Ca si ale refacerii tesutului social presupus de existenta realà a unei societàtii civile. Dar similitudinile si exemplaritatea se opresc si înceteazà cu precizie când se pune problema responsabilitàtilor. Într'adevàr, dacà germanii - cetàtenii statutului care era probabil cel mai democratic din Europa pe vremea aceea - pot fi tinuti ca direct responsabili de aducerea la putere a lui Hitler si indirect responsabili de fàràdelegile puterii national-socialiste, românii nu pot în niciun fel purta ràspunderea instauràrii unui regim de naturà criminalà impus de o putere stràinà si a nelegiurilor acestuia deopotrivà.

De aceea, pentru noi, conditiile sine qua non ale restauràrii democratiei în România sunt: închiderea complectà a parantezei comuniste, si eliminarea ei definitivà din viata statului si a societàtii românesti. Astfel statul îsi va redobândi legitimitatea prin reluarea firului existentei sale istorice din punctul în care a fost întrerupt de ocupatia sovieticà, care a lipsit natiunea românà de liberul exercitiu al prerogativelor sale suverane.

Propunerea D-lui Johannis de a asuma trecutul merge în sensul mult trâmbitatului "compromis istoric" al lui Ion Iliescu, de fapt un proiect lansat de Kremlin în 1972, cu prilejul reuniunii de la Bruxelles a partidelor comuniste din Occident. Simtind iminenta pràbusirii sistemului sovietic, Kremlinul pregàtea deja mijloacele de a feri reponsabilii puterii comuniste de soarta pe care o cunoscuse conducerea statului hitlerist. Compromisul istoric, ca şi « tranziţia » închipuità de Iliescu, este un oximoron destinat ignorantilor care nu înţeleg inexistenta definitorie a unui spatiu comun pentru entitàti antinomice, cum sunt democraţia şi totalitarismul: existenţa fiecãruia din aceste sisteme depinde de suprimarea celuilalt. Nu existà spaţiu de coexistenţã pentru  exercitiul arbitrar al puterii şi supremaţia legii.  

 Ion Varlam

 Bucureşti 21.12.2014.

Un comentariu:

  1. Constantin Alexandru Dumitrescu20 ianuarie 2015, 15:53

    Dupa ce subscriu aproape integral atat la discursul presedintelui Klaus Iohannis cat si la comentariul d-lui Ion Varlam, trebuie sa spun ca amandoi au dreptate partial si amandoi gresesc partial atunci cand vine vorba de asumarea trecutului. Da, sant romani care niciodata nu au acceptat dictatura comunista, nu au facut compromisuri politice ca sa ajunga la slujbe bine remunerate, ba chiar unii au rezistat in munti pana cand au inteles ca americanii nu mai vin, iar altii si-au pierdut viata numai pentru ca facusera ceva demn de apreciat "inainte de 23 August". Da, dar au fost si romani care au dat buzna sa intre in partidul communist imediat ce si-a deschis portile, au fost si romani care, odata regimul stabilit, au intrat in partid ca sa poata obtine sau tine o slujba buna, ba chiar mai mult, au cautat sa avanseze in ierarhia partidului ca sa poata urca treptele ierarhiei profesionale. Lucrurile sant greu de deztelenit, pentru ca nicaieri, nimic in viata nu e alb sau negru, ci ceva intre cele doua culori limita; de aceea uneori viata pare sa fie atat de gri. Cu milioanele de membri de partid si milioanele de informatori ai Securitatii, este foarte greu de spus ca romanii sant total nevinovati, chiar daca intr-adevar nu au avut absolut nici o culpa in instaurarea comunismului in tara noastra. Iar acum, in prezent, nu sant cateva milioane bune de romani vinovati ca voteaza de 25 de ani pe cei care ii impileaza? A trebuit ca romanii din diaspora sa ameninte ca nu mai trimit bani acasa, ca cei din tara sa refuze ratia electorala de ulei si faina si sa voteze cu gandul la viitor.
    Ceea ce, insa, separa romanul care a acceptat compromisul politic pentru a duce o viata ceva mai buna de romanul care a inteles sa profite la maximum de communism (stiu ca exista si romani care cred in communism, dar numarul lor este statistic nesemnificativ) este insasi atitudinea fata de ... romani. Primii au fost intelegatori cu tovarasii lor de suferinta. Ultimii I-au desconsiderat, I-au tratat ca pe niste animale de povara, care ar trebui sa le multumeasca lor ca mai dau cu biciul in ei, din cand in cand. Asta a fost atitudinea activistilor de partid pe care eu am cunoscut-o direct inainte de 1986 cand am parasit Romania si asta imi pare, de la distanta, sa fie atitudinea clasei politice actuale, care prin felul lor de a gandi si actiona nu fac decat sa-si dezvaluie sorgintea: PCR.
    Nu stiu daca un process de tip Nuremberg ar fi posibil in Romania, pentru ca nici germanii nu s-au judecat singuri acolo; I-au judecat invingatorii lor. Pentru noi acum, mai important e sa invingem tarele noastre, fricile noastre si cred ca asta este exact ceea ce fac generatiile tinere de romani, care ies afara, se confrunta si se compara cu restul lumii si capata incredere si constiinta de sine. Ei vad ca sant inteligenti si capabili si ca pot trai decent fara a renunta la onestitate si fara a face compromisuri politice.
    Generatia de 1848 a putut muta Romania din Orient in Occident, pentru ca o parte din ea a mers la scolile Ociidentului si a invatat acolo modelul de urmat. Generatia tanara a Diasporei romane face exact acelasi lucru muncind in strainatate. Daca ea va putea capata puterea politica, asa cum s-a intamplat cu generatia pasoptista, atunci Romania va fi salvata si locul ei va fi in Occident. Cu ajutorul lui Dumnezeu ... definitiv!

    RăspundețiȘtergere