Revoluţia română la un sfert de veac. 21 decembrie după 25 de ani

______________________________________________________________________
The 21st of December 1989 marked the beginning of the Romanian Revolution in Bucharest. 25 years later, the Romanian state does not treat the anniversary of this revolution in a proper manner
______________________________________________________________________

Am dat pe dinafară luna asta cu comemorarea / aniversarea Revoluţiei române din 1989: tot soiul de conferinţe anoste, evenimente în general închise publicului larg (în cel mai bun caz prost popularizate, în cel mai rău – absolut obscure), discursuri măreţe despre realizările post-revoluţionare, despre cum am scăpat noi de comunism şi comunişti (pe bune?), câteva lacrimi de crocodil pentru eroii căzuţi în decembrie 1989, eternele "documentare ale revoluţiei" pe care le cam ştim pe dinafară – că, deh, ne aducem aminte de eroii noştri în fiecare sfârşit de an, ne lamentăm –  "cine a tras în noi", "unde-s teroriştii" etc. – după care uitare şi iar uitare...  

Desigur, nu putea lipsi în acest decembrie măreaţa masă rotundă organizată de ICR, cu Ion Iliescu invitat de onoare, în cadrul căreia "derbedeul" Alexandru Alexe şi-a permis să-l "gratuleze"pe fostul nomenclaturist comunist şi şef de stat "necomunist" cu apelativul "Criminalule!" – pentru care a fost scos din sală de sepepişti şi "răsplătit" prompt cu o amendă.

În peisajul acesta festivist de faţadă şi-a găsit loc, fireşte, şi celebrul sexy-premier "venit direct de pe baricadele Revoluţiei", Petre Roman. Reţin participarea sa la o conferinţă organizată la Paris, cu tema zilei ("România, 25 de ani după Revoluţia din 1989" – înregistrare aici), o manifestare transformată ad-hoc într-un laudatio la adresa fostului prim-ministru.  

Din fericire, căldura moleşitoare şi copleşitoare a dulcilor laude fesenistoide a fost spartă pe la minutul 26 de duşul rece, tăios, aplicat conferenţiarilor de dl. Prof. Dr. Alexandru Herlea, preşedintele Casei Româneşti din Paris, care în câteva cuvinte a pus cu adevărat degetul pe rană. Domnia sa a subliniat faptul că aceiaşi eterni protejaţi ai fostului regim comunist îşi împart Puterea şi Opoziţia în România, azi, după 25 de ani.

De asemenea, domnul Herlea i-a amintit fostului premier episodul din 29 ianuarie 1990, când Petre Roman a afirmat despre liderii opoziţiei (reprezentată de Seniorul Coposu) că "s-au demascat" (ca neconsumatori de salam cu soia şi alte Doamne apără şi păzeşte). Mă rog, "i-a amintit" este mult spus, pentru că, se pare, fostul prim-ministru nu şi-a amintit deloc, replicând în mod repetat "monsieur, c'est archi-faux" ("domnule, este totalmente fals").

Acuma, ce să zic, din două, una: ori fostul sexy-prim-ministru suferă grav cu memoria, ori este deosebit de neobrăzat, pentru că, din nefericire pentru fesenişti şi fesenistoizi, există mărturia peliculei din acea zi (poate fi vizualizată în toată "splendoarea" aici). Personal, înclin către a doua variantă, cea a neobrăzării fără margini.

Dar să mă întorc în prezent, la manifestările dedicate aniversării unui sfert de veac de la Revoluţia română. Constat – fără surprindere, de altfel – că statul român, în afară de unele evenimente serbede şi / sau nepopula(rizat)e, nu s-a învrednicit să organizeze vreo manifestare de amploare, pentru public, pentru popor. Pentru aceia care au ieşit în stradă în faţa gloanţelor în urmă cu 25 de ani.

Ieri, 21 decembrie 2014, singurul eveniment de anvergură şi cu adevărat simbolic a fost cel organizat de Asociaţia 21 Decembrie 1989 în Piaţa Universităţii, unde cei prezenţi au rememorat clipele revoluţiei: momentele-cheie de la Baricadă au fost reconstituite, s-au scandat lozincile de odinioară, s-a fluturat steagul decupat al Revoluţiei, au răsunat cântecele Pieţii Universităţii din '90. Am remarcat un steag foarte vechi şi ponosit – foarte probabil  datând chiar din ziua de 21 decembrie 1989. A fost o zi emoţionantă şi impresionantă, încărcată de amintiri şi de speranţe...