duminică, 20 noiembrie 2011

Despre dragoste, sex și dezastru cu Mirela Lungu...


Am descoperit-o pe poeta Mirela Lungu din întâmplare, pe Facebook. Ce m-a atras la ea? Faptul că, într-o lume artistică post-post-post-modernistă, îndrăznește să scrie în "dulcele stil clasic", răsturnând canoanele prezentului; poemele sale în forma sonetului, dar în cheie tematică modernă, mi-au părut un suflu proaspăt, pe care îl cred necesar în literatura română modernă.

Surpriza (chiar uluirea) mea vis-à-vis de Mirela a venit însă cu adevărat atunci când i-am descoperit cealaltă latură a Eu-lui său poetic, răbufnit într-o poezie modernă șocantă, pe alocuri cinică, în orice caz virilă, desprinsă dintr-un cotidian trăit la maximum, pe o Via Dolorosa personală, cu un capăt în tainițele sufletului și celălalt în înaltul cerului … al nouălea… eternă căutare, eternă promisiune, etern ideal – uneori privit cu cinism și ironie, alteori dorit subconștient și inconștient: prăbușirea e mai cruntă când cazi din al nouălea cer…




Despre Mirela am mai scris și altă dată. Voi continua să o fac, întrucât cred în ea, în poezia ei... Patimă, dor, căutare, sex, dragoste și dezastru – iată amalgamul ce compune poezia marca Mirela Lungu. O poezie cu efect de duș rece, prin limbajul pe alocuri impudic, prin cinismul perspectivelor contrastante asupra luptei vechi de milenii dintre suflet și trup… o luptă sălbatică, cu rezultat nesigur, într-o lume marcată de mercantilism și de… cinism. Știu, am folosit mult acest cuvânt. Dar este acest cinism un fir roșu ce traversează poemele Mirelei, legându-le incandescent, străbătându-le, răscolindu-le, răsturnând canoanele iubirii veșnice și, mai ales, pe cele ale iubirii platonice: dragostea carnală este, paradoxal, calea spre iad și ieșirea din el…

Poezia Mirelei Lungu NU este o poezie pe lângă care poți trece impasibil. Vă veți convinge de acest lucru dacă vă încumetați să înfruntați toamna târzie și să ajungeți la Gaudeamus, unde poeta vă așteaptă la o nouă lansare a "Biografiei coapselor", alături de Dan Boerescu, Mihai Gălățanu și Lucian Vasilescu.
"Legați-vă centurile de siguranță! Legați-vă centurile de castitate", după caz, așa cum ne îndeamnă criticul Dan Boerescu, și fiți pregătiți de o poezie ne-cuminte, cinică, frustă ca însăși viața…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu